„La 25 de ani m-am căsătorit cu șeful meu, Pavel. El avea 60 de ani

Aș vrea să te instalezi într-un apartament mai mare, am să mă ocup eu de toate cheltuielile. Vreau să pot veni nestingherit, ori de câte ori am puțin timp liber. 0 să trăiești ca o regină, așa cum meriți.

„și mama?”, am întrebat în gând. Când am ajuns acasă, i-am dat mamei vestea. Mama a fost în culmea fericirii, n-a pomenit nimic cum că o deranjează că nu va locui și ea cu mine. A doua zi, sâmbătă dimineața, Pavel mi-a trimis mașina și m-am instalat în noua locuință, care era un vis. Blocul care avea doar 5 apartamente era situat pe o stradă liniștită, în centrul capitalei, și arăta ca-n filmele americane. în dressing am găsit de toate -îmbrăcăminte, încălțăminte, accesorii de firmă -, iar baia imensă era decorată cu orhidee albe. Patul din dormitor avea așternuturi de mătase, iar pe masa de toaletă am găsit tot felul de parfumuri care miroseau minunat. Am amețit de atâta confort și frumusețe.

Pavel a fost delicat, nu a dat buzna din prima noapte, m-a lăsat să mă instalez. La serviciu, ne purtam absolut normal, de parcă nimic nu s-ar fi schimbat între noi, și l-am apreciat și admirat și mai mult pentru discreție. într-una din zilele următoare, l-a sunat femeia care făcuse parte din viața lui până nu demult. Când i-am spus lui Pavel cine-l caută, m-a rugat să o anunț că e ocupat. Mi s-a părut că femeia a izbucnit în plâns când i-am comunicat asta. A mai revenit de câteva ori, dar el n-a vrut să-i vorbească. M-am simțit îngrozi-tor știind că eu sunt cauza atitudinii lui.

Pe urmă, după ce Pavel a devenit iubitul meu și am început să facem cam totul împreună, am uitat-o pe biata femeie, deși m-am gândit, preț de o clipă, că aș fi putut fi eu în locul ei.

Viața mea s-a schimbat radical, trăiam pe picior mare, sub privirile atente ale mamei, care mă vizita numai când Pavel nu era la mine sau când eram plecați din țară. Toată lumea de la firmă își dăduse seama că Pavel trăiește cu mine, deși în orele de program purtarea lui era aceeași. Eu însă primisem cadou o mașină sport scumpă, eram îmbrăcată numai cu lucruri de firmă, era limpede că nu-mi puteam permite așa ceva din leafa mea.

Cel mai adesea, Pavel mă lua cu el și în deplasările din străinătate, iar după ce-și termina treburile, mai stăteam câteva zile să ne bucurăm unul de altul și de locurile unde eram. Am avut multe de învățat, am vizitat muzee, am fost la concerte la ma-rile opere din lume, iar Pavel mi-a vorbit mult despre artă, despre muzică. în scurt timp, am ajuns să știu și eu câte ceva despre marii pictori, ale căror tablouri se vând cu sume exorbitante la marile case de licitație din lume, despre interpreții de operă apreciați pe plan mondial, am asistat chiar și la câteva meciuri de tenis la Wimbledon. Trăiam într-o cu totul altă lume decât fusesem obișnuită și, de ce să mint, îmi plăcea teribil.

Pe Adrian am început să-l neglijez, nu prea îi mai răspundeam la e-mailuri, când mă suna, îi respingeam apelul. Trăiam în lumi paralele, iar prezența lui în lumea mea începuse să mă deranjeze. Numai că el nu s-a lăsat. Nu știu ce-a făcut, dar și-a găsit un loc de muncă în București și a început să mă caute tot mai insistent. Ba chiar uneori mă amenința că, dacă refuz să-i vorbesc, va avea grijă ca Pavel să afle că încă mă mai văd cu el și precis nu-i va plăcea.

Adrian avea dreptate, după ce m-am mutat în noua locuință, m-am întâlnit de câteva ori cu el și am făcut dragoste. Am făcut asta mai mult pentru că mi-a fost milă de el, iar Adrian profita acum de acest lucru. M-am plâns mamei că Adrian vrea să-mi strice relația cu Pavel, iar mama mi-a dat toate asigurările că va rezolva ea problema. și a rezolvat-o. Adrian îmi ascunsese adevărul: de fapt, era însurat și avea doi copii. își mințise soția că a fost mutat la București, trimitea bani acasă și se ducea periodic să-și viziteze familia. Nu știu cum a aflat mama toate astea, dar după ce i le-a pus pe tavă lui Adrian, insistențele lui au luat sfârșit. Rareori îmi mai scria un e-mail, dar nu-i răspundeam niciodată.

Relația mea cu Pavel mergea cum nu se poate mai bine, aș putea spune chiar că eram fericită. Mama însă avea nevoie de asigurări.

— Trebuie să te ia de nevastă, altfel n-am făcut nimic!

Citeste continuarea