„La 25 de ani m-am căsătorit cu șeful meu, Pavel. El avea 60 de ani, dar nu vă imaginați că mi-a plăcut”

Când ai alături un bărbat cu mai bine de treizeci de ani mai în vârstă, e greu de presupus că v-a unit dragostea. Pe Pavel l-am luat de soț la insistențele mamei care m-a împins mai întâi să-l seduc, dar ulterior am început să-l iubesc. Apoi, am făcut și un copil cu alt bărbat dar „parteneriatul” cu Pavel se pare a fost cea mai bună afacere.

De mică mama mi-a condus fiecare mișcare. Am făcut balet pentru că așa și-a dorit ea, am purtat părul lung, pentru că așa-i plăcea ei, m-am dus la școala aleasă de ea, invitam acasă colegii care-i plăceau ei, iar la 22 de ani mi-a spus că trebuie să ne mutăm la București, să prindem un „pește” mare, care să ne asigure un trai fără griji.

După ce am dat bacalaureatul, am fost la mare cu o prietenă și părinții ei, singura vacanță fără mama. Atunci l-am cunoscut pe Adrian și nu m-am mai putut despărți de el, chiar dacă relația noastră însemna, de fapt, telefoane de ore întregi, e-mailuri, discuții pe Skype mai târziu și rareori câteva ore petrecute împreună. Adrian locuia la sute de kilometri distanță, muncea și avea rostul lui, nu putea lăsa totul baltă pentru mine, deși mă iubea și el. Mi-a propus să ne căsătorim și să îl urmez, dar știam că mama nici n-ar vrea să audă de un sărăntoc ca el.

Mama avea gânduri mari. După ce ne-am mutat la București, printr-o cunoștință a ei, în apartamentul căreia ne-am mutat cu chirie, m-am angajat secretară la o firmă.

— Viorica mi-a spus că patronul e putred de bogat, un bărbat de vreo 60 de ani, neînsurat, căruia îi plac femeile tinere, exactcene trebuie!
— Mamă, doar nu vrei să mă încurc cu un bărbat mai bătrân decât tine!
— Ba chiar asta vreau! Unul ca el ne poate asigura traiul, nu neisprăvitul cu care îți pierzi tu vremea la telefon! Crezi că nu știu? Trebuie să faci cum îți spun, sunt mama ta și-ți vreau binele!

N-am avut niciodată puterea să-i țin piept mamei, cu atât mai puțin s-o contrazic. M-am prezentat la firmă și, după câte-va zile de acomodare, mi-am cunoscut patronul, viitorul șef, pentru că urma să fiu secretara lui personală. Pavel era un bărbat bine, trebuie sărecunosc, nu-și arăta vârsta și era extrem de manierat. îmi vorbea foarte politicos, nu-mi amintesc să fi ridi-cat vreodată vocea la mine, mă lua cu el la întâlnirile importante, unde trebuia să notez lucrurile pe care mi le spunea el. Am devenit o echipă, dar nici vorbă să se dea la mine sau să-mi propună ceva. Mama era turbată.

— Ăsta ori e impotent, ori are pe cineva! mi-a spus într-o seară. Mă interesez eu cum stau lucrurile.

Așa am aflat că în viața lui Pavel exista, într-adevăr, o femeie de câtva timp, cu vreo 15 ani mai mare decât mine, dar care părea să fie pe placul lui, de vreme ce prezența mea nu-l „stimula” deloc. Mama a trecut la atac. Mi-a schimbat look-ul, m-a pus să-mi fac implanturi, ca să-mi măresc sânii și buzele, să arăt ca toate vedetele la modă. După ce mi-am revenit după operație, și nu a fost deloc plăcut, vă rog să mă credeți, mi-am schimbat și garderoba. Aproape că nu mă mai recunoșteam când mă priveam în oglindă. Când i-am trimis o poză de-a mea lui Adrian, a rămas fără grai.

Mi-am dat seama imediat că nu-i place ce vede, deși nu a comentat. Nici eu nu mă simțeam în largul meu, în schimb, mama era fericită. și a avut dreptate, schimbarea mea i-a atras imediat atenția lui Pavel, căruia i-au sclipit ochii în cap ca unui lup când își vede prada. Peste câteva zile, m-a invitat să luăm masa în oraș, rezerva-se o masă la un restaurant foarte select. Chelnerii au roit în jurul nostru toată seara, iar la desert, au stins luminile și ne-au adus un tort flambat. Când s-a aprins lumi-na, pe masă era o punguță de catifea roșie, iar în ea, un inel cu un diamant imens.

— Puneți-l pe mână! mi-a spus Pavel. Inelul acesta superb și-a găsit locul. Cred că și eu mi-am găsit femeia potrivită.

Citeste continuarea