Tudor: „Am 34 de ani, dar sunt însurat de la 22. Am intrat într-o șatră de țigani și acum nu știu ce să mai fac. Am făcut amor cu fiica bulibașei, însă ce-a urmat e teribil…” Grav de tot ce se întâmplă. Nu cu el, ci cu nevasta lui! Toate ca toate, dar să vezi cum e fata bulibașei!

Publicitate

Dragă Adela,

Publicitate

Am o poveste foarte interesantă să-ți spun. Mă numesc Tudor, sunt fotograf profesionist, am 34 de ani și am două familii. Oficial, sunt însurat cu o femeie de la 22 de ani, este de aceeași vârstă cu mine, am fost colegi de facultate. Avem și o fetiță de 10 ani. Însă mai am, cumva, o „familie”.

Într-o excursie de-a mea de pe la 27 de ani, unde am stat o lună să documentez în imagini viața unei șatre de țigani, totul a luat-o într-o direcție neașteptată. Nu știu ce părere au oamenii despre căldărari, dar ăștia m-au primit cu brațele deschise, poate și pentru că liderul lor este un om deschis la minte, cu facultate, dar care a ales să trăiască printre ai lui, deși putea face orice altceva. Viețile lor, vreo 40 de suflete, sunt un roman în sine. Ideea e că, stând printre ei o lună de zile, m-am iubit cu fiica bulibașei, omul despre care tocmai ți-am povestit. O fată superbă, de 19 ani la vremea aceea.

Publicitate

Mi-a plăcut foarte mult de ea și în „pelerinajele” mele prin diferite locuri îmi făceam, cumva, timp să o vizitez. N-am apucat s-o vizitez de foarte multe ori până să-mi spun că a rămas însărcinată. M-am înspăimântat teribil, știind că familia ei formează o castă foarte închisă, am crezut că atât ne-a fost, dar tatăl ei a primit vestea calm și mi-a transmis, prin fiica sa, că nu pune pe mine nici o presiune, că a fost alegerea noastră și că sunt oricând binevenit la ei, deși știe că sunt însurat. Știu, e de necrezut, dar e adevărat. Acum am o fetiță de 10 ani, în București, și un băiat de 7 ani, care trăiește într-o șatră de țigani, pe care îl vizitez de câte ori pot (deși e greu, ei locuiesc în Transilvania și nu se stabilesc prea mult într-un loc anume). Mama lui e un exemplu de inteligență. Oamenii aceia sunt încântători, însă țin ca la ochii din cap și la familia mea din oraș. Știu că pare un roman, dar acesta este adevărul.

Problema mea? Mă împart, constant, între două lumi frumoase și simt că nu mai pot. Nu mai am resurse. Nici fizice, nici psihice. M-aș simți ușurat să-i spun soției mele că mai am o „familie” într-o șatră de nomazi, dar cred că aș pierde-o. Apoi, dacă o pierd pe ea, eu ce fac? Nu cred că m-aș adapta în partea cealaltă și mi-aș pierde și fetița care a crescut lângă mine timp de 10 ani. Sper că nu te-am amețit.

Spune-mi, cum s-o scot la capăt? Pentru că nu mai am energie să fiu eu însumi un nomad între două familii. Oricum, într-o zi o să scriu o carte despre toate astea, dar o voi face atunci când nu voi mai avea nimic de pierdut.
Adela răspunde:

Publicitate

⬇Citește articolul pe pagina următoare⬇

Publicitate
x

Check Also

Un violator liberat cu Legea recursului compensatoriu a violat o femeie în centrul Capitalei . Inainte cu 9 ani violase o fetita.

Un condamnat pentru viol care a stat în penitenciar în ultimii 9 ani a atacat ...