Femeia şi copilul scăpaţi de la moarte în Mangalia au fugit printre umbrele în timp ce salvatorul lor se îneca. Salvamar: „Aşa se întâmplă în aproape toate cazurile“

Românii continuă să intre în apă la Marea Neagră atunci când salvamarii afişează steagul roşu. Chiar marţi, 8 august, un tânăr şi-a pierdut viaţa după ce a salvat o femeie care s-a aruncat în valurile uriaşe alături de copilul ei. „Adevărul“ a încercat să afle de la salvatorii de pe litoral de ce se încăpăţânează teribiliştii să ignore avertismentele care i-ar putea scăpa de la moarte.

Un tânăr a murit marţi, 8 august, după ce a salvat de la înec o femeie şi pe copilul acesteia, care intraseră în apa mării deşi salvamarii arboraseră steagul roşu care interzice scăldatul. Adrian Ciureanu avea 30 de ani, era din Argeş, satul Stroeşti, comuna Muşăteşti şi se afla la plajă cu soţia, cu o verişoară şi cu nepoţii acesteia.

Tragedia s-a petrecut pe plaja Laguna din Mangalia. Turistul a observat că femeia şi copilul care intraseră în apă se află în dificultate şi nu reuşesc să se întoarcă la mal, fiind acoperiţi de valurile mari. Deşi nu ştia să înoate prea bine, tânărul s-a aruncat în apă. A reuşit să-i prindă pe cei doi şi să-i ducă spre mal, unde i-au preluat salvamarii, dar forţa mării l-a tras înapoi.

Femeia salvată şi copilul ei au fugit

În ajutorul lui a sărit un salvamar care a reuşit să-i arunce un tub de salvare, numai că forţa apei a fost atât de puternică încât tânărul a scăpat tubul şi a fost înghiţit de valurile de peste doi metri înălţime. Trupul lui neînsufleţit a fost adus la mal abia miercuri dimineaţă, pe aceeaşi plajă. Femeia salvată şi copilul s-au făcut nevăzuţi, povesteşte Viorel Bara, şeful salvamarilor din Mangalia. „Aşa se întâmplă în aproape toate cazurile. Nu spun nici măcar «Mulţumesc!». Soţia băiatului stătea pe plajă şi plângea implorându-ne să-i salvăm soţul, deşi era evident că nu se mai poate face nimic, iar femeia salvată cu copilul au fugit printre umbrele“, a spus el.

Nu există nicio sancţiune

Salvatorul spune că se confruntă zilnic cu turişti teribilişti, care le ignoră sfaturile. „Oamenii mei merg la pas prin apă ca să-i avertizeze pe turişti că este pericol de înec. Toţi ne ignoră“, a adăugat Viorel Bara.

Legislaţia care reglementează activitatea salvamarilor este permisivă în privinţa teribiliştilor. „Noi, de fapt, nu avem o lege, avem nişte normative. Până nu se vor hotărî nişte sancţiuni drastice, lucrurile nu se vor schimba pe litoral. În trei luni, avem mai mulţi înecaţi decât morţi în războiul din fosta Iugoslavie. Nimeni nu respectă nimic. Românii noştri sunt foarte cuminţei afară, dar când vin în ţară încalcă toate legile“, a declarat, pentru „Adevărul“, Vasile Borteş, şeful salvamarilor din sudul litoralului.

Părinţi iresponsabili

Inconştienţa turiştilor merge atât de departe, încât îşi expun şi copiii la pericolul de înec. „Părinţii sunt total iresponsabili. Îşi lasă copiii pe valurile acestea mari doar pentru ca cei de acasă să vadă cât de viteji sunt ei“, adaugă revoltat salvamarul.

O altă tragedie s-a petrecut în dimineaţa zilei de miercuri, 8 august, în staţiunea Jupiter. Un turist de 45 de ani din Craiova a murit înecat după ce a ignorat, la rândul lui, steagul roşu arborat de salvamari, semn că scăldatul este interzis.

Salvamarul aflat pe plajă povesteşte că turistul care intrase în apă era în ultima zi de concediu. Soţia lui, care rămăsese pe nisip, îi făcea fotografii. Aşa se face că femeia a imortalizat şi momentul în care bărbatul a fost înghiţit de valuri.

Şeful salvamarilor din sudul litoralului ne spune stupefiat că, în timp ce salvamarii şi scafandrii Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Dobrogea scoteau din apă trupul bărbatului de 45 de ani, la mică distanţă alţi turişti făceau baie în mare deşi steagul roşu era arborat.

Şi în staţiunea Eforie Nord, şapte persoane aflate în pericol de înec au fost salvate luni seară de pompieri sau au ieşit din apă cu ajutorul altor persoane. Şase dintre acestea au fost asistate medical atunci când au ajuns la mal, iar un bărbat a refuzat să-i fie verificată starea de sănătate şi a fugit. De la începutul sezonului estival, 18 persoane au murit înecate pe litoralul românesc.

Semnificaţie steagurile afişate de salvamari

De trei zile, în majoritatea staţiunilor din sudul litoralului salvamarii au arborat steagul roşu deoarece valurile mării sunt mari, iar riscul de înec este uriaş. Conform serviciului de salvamari de pe litoralul Mării Negre, turiştii trebuie să fie atenţi la steagul arborat pe plajă. Steagul roşu şi galben înseamnă că plaja este supravegheată de un salvamar. Apariţia steagului galben înseamnă că există risc de înec şi că în apă pot intra doar înotătorii experimentaţi. Dacă se arborează steagul roşu, scăldatul este interzis. De asemenea, turiştii trebuie să fie atenţi şi să nu lase copiii nesupravegheaţi atunci când intră în apă. Nu trebuie să facem baie imediat după ce am mâncat deoarece exista riscul să ni se facă rău. Dacă simţim că pierdem controlul şi nu ne putem întoarce la mal, trebuie să solicităm urgent ajutorul altor persoane.

Mitul care ucide: liniştea şi calmul înşelător al înecului sau cum mor copiii lângă părinţi

În mai mult de jumătate din cazurile de deces prin înec la copii, părinţii sunt la câţiva metri distanţă, fără să aibă idee că victima moare lângă ei. Şi asta pentru că nu ştiu la ce să se uite, conduşi de prejudecată că înecul este violent, gălăgios şi evident.

Odată ce se dă startul sezonului cald, numărul dramelor creşte semnificativ, în special în zonele de litoral. Autorul Mario Vittone a sesizat, pentru slate.com, cauza principală a accidentelor tragice de acest fel şi a semnalat toate greşelile pe care oamenii le fac, începând de la prejudecata despre cum arată înecul.

„Noul salvamar a sărit de pe ponton direct în apă, îmbrăcat fiind. Avea privirea aţintită direct către victimă şi înota către un cuplu care se afla în raza lui. «Cred că are impresia că te îneci», îi spune soţul soţiei sale. Cei doi se stropiseră şi se jucaseră în apă, ţipând, iar acum stăteau într-un loc în care apa le ajungea până la bărbie. «Suntem bine, ce naiba face?», se miră soţia, uitându-se la salvamarul care înota direct către ei cu viteză. «Suntem bine», ţipă soţul către salvamar, încercând să-l oprească din demersul său, moment în care acesta i-a răspuns «Mişcă!», înotând printre cei doi. La nici trei metri de cei doi soţi se îneca fiica cuplului. Scoasă la suprafaţă, micuţa a izbucnit în plâns şi şi-a strigat tatăl”, scrie Mario Vittone, autor specializat pe probleme legate de înec.

Cum a ştiut salvamarul, aflat la 20 de metri de copil, când tatăl nu şi-a dat seama, înotând chiar lângă fetiţă? Pentru că înecul nu este violent, nu este strigătul după ajutor la care oamenii se aşteaptă. Salvamarul este instruit să detecteze semnalele de alarmă, cu totul altele decât cele pe care le ştiu majoritatea oamenilor. Anii de experienţă îi învaţă pe salvamari cum încep astfel de tragedii, în timp ce părinţii văd la televizor cu totul altceva.

„Dacă îţi petreci timp în sau pe lângă apă, atunci ar trebui să ştii după ce să te uiţi. Până în momentul în care fetiţa nu a strigat după tată, odată salvată, ea nu a spus niciun cuvânt, nu a cerut ajutor. Pentru că nu avea cum. Iar majoritatea nu ştie asta. Înecul este înşelător de liniştit. Fluturarea mâinilor, stropirea şi strigarea după ajutor în mod dramatic, aşa cum vedem la televizor, este rar întâlnită în realitate”, scrie Vittone, în încercarea de a mări gradul de conştientizare al riscului care planează asupra tuturor.

Răspunsul instinctiv la înot, intitulat aşa de Francesco A., este ceea ce oamenii fac pentru a evita sufocarea în apă. În realitate, când o persoană se îneacă, nu au loc foarte multe mişcări, nu stropeşte şi nici nu ţipă. Şi pentru a înţelege cât de dramatică este situaţia, Vittone menţionează că este a doua cauză a morţilor accidentale la copiii de până în 15 ani, după decesele provocate de vehicule. Peste jumătate din cazuri s-au întâmplat în apropierea părinţilor sau a adulţilor. „În unele cazuri, adulţii au privit direct către victimă, fără să aibă habar de ce se întâmplă”, scria medicul Pia, într-o revistă de specialitate.

„Exceptând cazuri rare, oamenii care se îneacă nu sunt în stare, fizic, să strige după ajutor. Sistemul respirator este menit pentru respiraţie. Vorbirea este secundară. Respiraţia trebuie să aibă loc înainte de acţiunea în sine de a vorbi”, explică Pia.

Gurile oamenilor care se îneacă se scufundă alternativ şi reapar la suprafaţa apei. Nu stau îndeajuns de mult la suprafaţa pentru a expira, inspira şi striga după ajutor. Tot ce apucă să facă este să respire, până încep să se scufunde la loc.

Oamenii care se îneacă nu pot face cu mâna pentru a semnala că au nevoie de ajutor. Instinctul îi obligă să-şi întindă braţele lateral şi să apese pe suprafaţa apei, ceea ce permite corpului să se ridice la suprafaţă îndeajuns cât să respire pe gură.

În timpul răspunsului instinctiv la înot, oamenii nu-şi pot controla voluntar mişcările braţelor. Fiziologic, oamenii care se îneacă şi care se luptă să rămână la suprafaţa apei nu pot opri înecul în timpul în care realizează mişcări voluntare care să semnaleze că au nevoie de ajutor. „Dacă nu este salvat la timp, omul care se îneacă poate rămâne la suprafaţa între 20 şi 60 de secunde”, spune Pia.

Acest lucru nu înseamnă că o persoană care ţipă şi face valuri în jurul ei nu are nevoie de ajutor, ci doar că experimentează stresul acvatic şi nu înecul. Acesta nu durează mult, dar, spre deosebire de înec, victimele participă la salvarea lor.

Semnele care anunţă înecul

  • Capul ţinut în apă, cu gura la nivelul apei
  • Capul ţinut într-o parte, cu gura deschisă
  • Ochii sticloşi, incapabili să se concentreze
  • Ochi închişi
  • Păr peste frunte sau ochi
  • Nefolosirea picioarelor pe verticală
  • Hiperventilaţie şi gâfâială
  • Încercarea de a înota într-o direcţie anume, dar fără progres
  • Încercarea de a se întoarce pe spate
  • Pare că urcă o scară invizibilă

„Dacă totul pare OK, nu fi sigur. Cel mai comun indicator că cineva se îneacă este faptul că nu arată ca şi cum s-ar îneca. Ar putea arăta ca şi cum încearcă apa. O cale să fii sigur este să întrebi dacă este bine. Dacă primeşte răspuns, înseamnă că sunt bine. Dacă nu, ai mai puţin de 30 de secunde să faci ceva. Iar părinţii trebuie să mai ţină cont de un aspect: copiii care se joacă în apă sunt gălăgioşi. Când se face linişte, află de ce”, este sfatul final al lui Mario Vittone.

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să DISTRIBUI și pentru prietenii tăi!

Ieri a aflat că e gravidă, iar azi a născut! Doar că asta nu e tot, mulți au rămas fără cuvinte când au auzit una ca asta! Uite ce i s-a întâmplat femeii în urmă cu 6 luni

O femeie din Marea Britanie a aflat că este însărcinată cu o zi înainte să nască. Leanne Allen a aflat de sarcină în timpul unui control de rutină.

Leanne a ajuns la spital pentru că nu se simțea bine și a cerut un consult de rutină, dar spre uimirea ei și a soțului său, medicii i-au spus că este însărcinată în opt luni. Surpriza a fost cu atât mai mare cu cât doctorii au constatat că bebelușul a avut un geamăn, pe care mam l-a pierdut în urmă cu șase luni.

Leanne și soțul său Kevin, în vârstă de 35 de ani, nu au apucat să le spună vestea celorlalți doi copii ai lor Jayme, 14 ani și Mitchell, în vârstă de 12 ani, înainte ca copilul Harley să se nască a doua zi după ce au aflat de sarcină.

Leanne, casnică din Gosport, Hampshire, Marea Britanie, povestește că nu se simțea bine, avea stări de oboseală, tensiune arterială crescută și picioare umflate, așa că a mers la medic. În urma unui RMN, medicii au anunțat-o că au găsit ceva despre care trebuie să vorbească.

În timpul unei scanări RMN, a fost derutată atunci când medicii au anunțat că „au găsit ceva ce trebuie să vorbească”. „Pe loc m-am panicat, crezând că au găsit o tumoră. Când mi-au spus că de fapt sunt încărcinată, aproape am căzut din pat, iar când mi-au spus că sarcina este în 31 de săptămâni am intrat în stare de șoc”, povestește femeia.

După ce i-au arătat copilul pe monitorul ecografului, au luat decizia de a o pregăti pentru naștere. „30 de ore mia târziu, am fost supusă unei intervenții chirurgicale și am născut o fetiță. Am simțit pe loc că o iubesc enorm, chiar dacă nu știam că am purtat-o în mine și nu eram pregătită pentru încă un copil”, a mărturisit Leanne.

Abia a doua zi după naștere, și după ce Leanne și bebelușul au fost stabilizați, soțul ei i-a adus pe cei doi copii pe care îi avea să-și vadă mama și noua surioară. Acesta a filmat reacția celor doi adolescenți când au primit vestea.

Cazul este cu atât mai special cu cât în luna ianuarie a acestui an, Leanne a suferit un avort spontan, iar atunci a decis împreună cu soțul ei Kevin că nu doresc să-și mărească familia, așa că el și-a făcut o vasectomie. Dar se pare că în timpul avortului, a pierdut doar unul dintre cei doi copii pe care îi avea, iar cel de-al doilea a continuat să se dezvolte.

Când a văzut cum arată copilul născut de soția lui i s-a făcut rău: „Ți-am fost credincios și m-ai înșelat?” Nici doctorii nu și-au putut explica! Uite ce a ieșit din burta acestei femei

Catherine Howarth. o femeie de culoare în vârstă de 33 de ani, a ajuns o mică celebritate în orășelul în care locuiește, datorită felului în care arată cel de-al doilea copil al ei.

Ea este căsătorită de cinci ani cu soțul ei Richard, un bărbat de culoare albă. Cei doi erau fericiții părinți ai unui băiețel ce avea culoarea pielii tot deschisă.

Când a rămas însărcinată din nou, medicul i-a spus femeii că șansele ca cel de-al doilea copil să fie alb sunt extrem de mici, de 1 la un milion. Cu toate acestea, imposibilul s-a întâmplat!

Catherine a adus pe lume o fetiță de culoare albă, cu ochi albaștri. Inițial, tatăl a avut dubii și a crezut că nevasta l-a înșelat, dar ulterior a revenit la sentimente mai bune acceptând miracolul.

Iată cum arată familia:

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să DISTRIBUI și pentru prietenii tăi!

”Iată pentru ce este camera de gardă, nu pentru un banal strănut”. Medic de la urgență: ”Regret că trebuie să folosesc aceste cuvinte, poate mult prea dure, dar….”

Mesajul unui medic de la urgență, în care acesta explică faptul că urgențele majore ar trebui să fie cele care să ne trimită la camera de gardă, și nu “un banal strănut” a devenit viral pe rețelele de socializare. Mesajul este acompaniat de o fotografie destul de șocantă, cu un pat de spital plin cu sânge, probabil de la un pacinet grav rănit.

Medicul, care se semnează Dr. #KayMüller, susține că „iresponsabilitatea, lipsa de atitudine și lenea unor oameni” sunt atât de incredibile, încât se întreabă cum “de reușesc să-și facă drum spre camera de gardă, și nu spre cabinetul medicului terapeut”. Cadrul medical explică faptul că unghia sa ruptă de la picior sau smiorcăială mai pot aștepta chiar și 3 ore, iar o viroză de două zile poate fi tratată cu ușurință și de către medicul de familie.

Iată mai jos postarea completă a medicului:

”Iată pentru ce este camera de gardă, și nu pentru un banal strănut! Data viitoare când un pacient venit la camera de gardă mă va întreba de ce trebuie să aștepte tocmai 2 ore (care sunt, de fapt, 10 minute) (și, da, paramedicii sunt deseori întrebați asta, chiar dacă nu fac parte din medicii ce activează în spital), aș vrea să-i arăt această fotografie.

Sunt sigur că vor înțelege că unghia sa ruptă de la picior sau smiorcăială lui mai pot aștepta chiar și 3 ore. Continuarea AICI.

Adrian Ciureanu, eroul care a murit înecat la Mangalia, a fentat moartea de trei ori!

Adrian Ciureanu este eroul de la Mangalia, care a pierit în valurile Mării Negre după ce a salvat de la înec o mamă și pe fetița acesteia. Cunoscuții lui cred că moartea hâdă nu s-a mai lăsat batjocorită încă o dată. Și explicațiile au venit de la un consilier al Primăriei Mușătești.

Acesta a declarat, pentru libertatea.ro, că Adrian a fentat moartea de trei ori în ultimii ani. Prima oară, în urmă cu vreo 11 ani, când era pasager într-o mașină, alături de mai mulți prieteni cu care a mergea la colindat.

Adrian, care stătea la mijloc, pe bancheta din spate, între doi prieteni, a scăpat ca prin urechile acului atunci când șoferul a scăpat mașina de sub control. Amicii săi colindători nu au mai avut nici o șansă.

Ulterior, Adrian Ciureanu a fost implicat în alte două accidente, însă cu implicații minore.

Tânărul din județul Argeș și-a sacrificat propria viață, intrând în marea agitată pentru ca semenii săi să trăiască. Trupul acestuia a fost adus la mal de curenți. Tânărul avea 31 de ani și era căsătorit.

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să DISTRIBUI și pentru prietenii tăi!

Șefa de secție îi ia apărarea patronului care își face angajații români „animale împuțite”

După ce un filmuleț care arată cum un patron străin al unei firme de confecții din Ploiești își înjură și jignește angajații care își cer salariile la timp a devenit viral pe internet, reprezentanții ziarului Adevărul i-au luat un interviu șefei de secție din fabrică, care îi ia deschis apărarea patronului.
Maria Toth, şefa de secţie în cadrul fabricii de la Păuleşti a precizat că scena filmată pe ascuns de angajaţi şi distribuită ulterior pe o reţea de socializare, ar fi avut loc în acest an, undeva în luna iunie. Atunci a fost organizată o şedinţă cu tot personalul pentru ca patronul să anunţe că salariile sunt pregătite şi că urmează să fie plătite.

Mai mult, femeia susţine că nu consideră că patronul a avut un comportament abuziv, iar faptul că şi-a numit angajaţii “ţărani” nu reprezintă o umilinţă, ba din contră oamenii ar fi trebuit să fie mândri.

Toth a adăugat că nu cunoaşte limba engleză, nici măcar expresiile uzuale şi că nu şi-a dat seama că patronul societăţii şi-a înjurat angajatele. “S-a întâmplat pentru că s-a întârziat plata salariilor cu o oră, o oră şi jumătate. Am făcut şedinţă şi am întrebat oamenii, frumos, dacă aşteptăm să luăm salariile o oră sau îi luăm mâinie (…)

Nu s-a filmat tot. În primul rând atitudinea agresivă a fost a angajaţilor, nu a tuturor, în momentul în care unii dintre ei au scos nişte sunete foarte urâte, nu civilizate, pe care nu pot să le reproduce” a declarat şefa de secţie. Vezi mai jos interviul dat de aceasta:

Reprezentanţii conducerii fabricii de confecţii susţin că nu au văzut nimic jignitor în atitudinea patronului
Vă reamintim că ieri un filmuleţ postat pe Facebook surprinde momentul în care angajatele firmei sunt batjocurite pe un ton ridicat de patronul societăţii. „Încercaţi să nu veniţi cu replici pentru că nu vrea să le mai asculte” Alături de respectivul patron, de origine engleză, în aceeaşi filmare apare şi o femeie care are rolul de a traduce cuvintele pe care bărbatul le rosteşte. Într-una dintre intervenţiile sale, aceasta le spune muncitoarelor să nu comenteze cu privire la faptul că salariile le vor fi întârziate.

„Încercaţi să nu veniţi cu replici pentru că nu mai este dispus să le mai asculte. Aveţi două opţiuni: ori la 4.10 plecăm acasă fără salarii, ori aşteptăm până cel târziu ora 06.00, dar veţi lua salariile”.

Aceste cuvinte creează rumoare în încăpere, motiv pentru care angajatele încep să-şi ceară drepturile. În momentul în care bărbatul aude vocile femeilor, acesta îşi iese pur şi simplu din minţi şi începe să le înjure în limba engleză. Printre altele le spune: „M-am săturat până peste cap de voi, sunteţi nişte animale împuţite!”.

Vezi mai jos filmulețul:

Un nou contract de muncă, aprobat de Guvern. Ce avantaje vor avea angajatii

Guvernul a aprobat miercuri proiectul de lege privind munca la distanţă care permite angajatului să îşi desfăşoare activitatea acasă, prin intermediul internetului şi al telefonului, iar angajatorul economiseşte în acest fel bani care ar fi altfel cheltuiţi cu fonduri administrative.
„Introducem un nou contract de muncă – tele-munca. Este foarte apreciat, în special în ţările foarte dezvoltate şi cel mai mult în Japonia. În acest tip de contract se permite angajatului să lucreze dintr-o locaţie pe care şi-o alege singur sau chiar de acasă, folosind tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor. Contractul este avantajos pentru ambele părţi. Pentru angajator se reduc costurile administrative cu chiria, utilităţile, carburanţii şi parcul auto, iar angajatul reduce costul de deplasare la serviciu şi îşi îmbunătăţeşte echilibrul între viaţa personală şi profesională”, a declarat, la începutul şedinţei Executivului, ministrul Muncii, Lia Olguţa Vasilescu.

Potrivit proiectului de lege, o activitate care ar putea fi efectuată în cadrul locului de muncă organizat de angajator va putea fi desfăşurată de către salariat şi la distanţă de această locaţie, în mod regulat şi voluntar, folosind tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, informează Executivul.

Desfăşurarea activităţii în regim de tele-muncă de către salariat va avea loc cel puţin o zi pe lună şi se poate extinde pe toată perioada de lucru.

Salariatul îşi poate exprima acordul cu această formă de organizare a muncii prin semnarea contractului individual de muncă sau a unui act adiţional, după caz.

„Reglementarea tele-muncii va conduce la flexibilizarea şi adaptarea relaţiilor de muncă la realităţile socio-economice actuale, în raport cu evoluţia dinamică a pieţei muncii, şi va oferi avantaje atât salariatului, cât şi angajatorului. Concret, pentru angajator, se vor reduce costurile cu închirierea spaţiilor, utilităţile, consumul de carburant şi parcul auto. În ceea ce-l priveşte pe salariat, acesta va elimina consumul de bani şi de timp cu deplasarea de la şi până la sediul angajatorului, va avea libertatea alegerii locului de muncă şi valorificării timpului de lucru, optimizându-şi, astfel, raportul între viaţa profesională şi cea personală” precizează sursa citată.

Nu în ultimul rând, prin introducerea acestei noi forme de organizare a muncii şi îndeplinire a sarcinilor, vor creşte şansele persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa muncii.

Proiectul de act normativ urmează să fie trimis Parlamentului, spre a fi supus dezbaterii şi adoptării.

Sursa: Digi24.ro

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să DISTRIBUI și pentru prietenii tăi!

Bea acest suc de detoxifiere in fiecare seara daca vrei sa slabesti rapid

Acest suc de detoxifiere te va ajuta sa pierzi kilogramele in plus mai repede decat crezi si va favoriza eliminarea toxinelor. Ficatul tau lupta zi de zi cu toxinele acumulate in organism, de aceea trebuie din cand in cand sa il ajuti sa faca acest lucru. Bauturile de detoxifiere fac minuni in acest sens si sunt recomandate de medicii specialisti. Ingredientele pe care le folosesti trebuie sa fie proaspete si organice, pentru ca rezultatele sa fie cele asteptate.

Prepara un suc de detoxifiere foarte gustos! Iata care sunt ingredientele necesare:
– o jumatate de lamaie
– un castravete
– o lingurita de ghimbir proaspat dat prin razatoarea mica
– cateva fire de patrunjel
– o jumatate de cana de apa (daca este posibil de izvor)

Se spala bine lamaia, castravete si patrunjelul. Lamaia se curata de coaja, iar castravetele se taie cubulete. Se pun apoi toate ingredientele intr-un blender si se amesteca foarte bine. Sucul obtinut se bea seara, inainte de culcare. Consuma-l cel putin doua saptamani, pentru rezultate optime.

Castravetele si lamaia contribuie la detoxifierea  organismului, curata sangele si elimina substantele nocive din corp. Ghimbirul intensifica arderile, iar patrunjel iti ofera o multime de nutrienti necesari unui organism sanatos. Acest suc de detoxifiere te va face sa te simti mult mai bine, iti va oferi un somn linistit si odihnitor si va indeparta toate efectele negative pe care le are stresul asupra corpului. In plus, te va scapa rapid de kilogramele in plus.

O alimentatie corespuznatoare este absolut necesara pentru un organism sanatos, asa ca asigura-te ca nu consumi prajeli, sucuri acidulate sau dulciuri. Fa cat mai multa miscare pentru ca aceasta reteta sa dea un randament mai mare.

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să DISTRIBUI și pentru prietenii tăi!

 

Tudor: „Am 34 de ani, dar sunt însurat de la 22. Am intrat într-o șatră de țigani și acum nu știu ce să mai fac. Am făcut amor cu fiica bulibașei, însă ce-a urmat e teribil…” Grav de tot ce se întâmplă. Nu cu el, ci cu nevasta lui! Toate ca toate, dar să vezi cum e fata bulibașei!

Dragă Adela,

Am o poveste foarte interesantă să-ți spun. Mă numesc Tudor, sunt fotograf profesionist, am 34 de ani și am două familii. Oficial, sunt însurat cu o femeie de la 22 de ani, este de aceeași vârstă cu mine, am fost colegi de facultate. Avem și o fetiță de 10 ani. Însă mai am, cumva, o „familie”.

Într-o excursie de-a mea de pe la 27 de ani, unde am stat o lună să documentez în imagini viața unei șatre de țigani, totul a luat-o într-o direcție neașteptată. Nu știu ce părere au oamenii despre căldărari, dar ăștia m-au primit cu brațele deschise, poate și pentru că liderul lor este un om deschis la minte, cu facultate, dar care a ales să trăiască printre ai lui, deși putea face orice altceva. Viețile lor, vreo 40 de suflete, sunt un roman în sine. Ideea e că, stând printre ei o lună de zile, m-am iubit cu fiica bulibașei, omul despre care tocmai ți-am povestit. O fată superbă, de 19 ani la vremea aceea.

Mi-a plăcut foarte mult de ea și în „pelerinajele” mele prin diferite locuri îmi făceam, cumva, timp să o vizitez. N-am apucat s-o vizitez de foarte multe ori până să-mi spun că a rămas însărcinată. M-am înspăimântat teribil, știind că familia ei formează o castă foarte închisă, am crezut că atât ne-a fost, dar tatăl ei a primit vestea calm și mi-a transmis, prin fiica sa, că nu pune pe mine nici o presiune, că a fost alegerea noastră și că sunt oricând binevenit la ei, deși știe că sunt însurat. Știu, e de necrezut, dar e adevărat. Acum am o fetiță de 10 ani, în București, și un băiat de 7 ani, care trăiește într-o șatră de țigani, pe care îl vizitez de câte ori pot (deși e greu, ei locuiesc în Transilvania și nu se stabilesc prea mult într-un loc anume). Mama lui e un exemplu de inteligență. Oamenii aceia sunt încântători, însă țin ca la ochii din cap și la familia mea din oraș. Știu că pare un roman, dar acesta este adevărul.

Problema mea? Mă împart, constant, între două lumi frumoase și simt că nu mai pot. Nu mai am resurse. Nici fizice, nici psihice. M-aș simți ușurat să-i spun soției mele că mai am o „familie” într-o șatră de nomazi, dar cred că aș pierde-o. Apoi, dacă o pierd pe ea, eu ce fac? Nu cred că m-aș adapta în partea cealaltă și mi-aș pierde și fetița care a crescut lângă mine timp de 10 ani. Sper că nu te-am amețit.

Spune-mi, cum s-o scot la capăt? Pentru că nu mai am energie să fiu eu însumi un nomad între două familii. Oricum, într-o zi o să scriu o carte despre toate astea, dar o voi face atunci când nu voi mai avea nimic de pierdut.
Adela răspunde:

Dragă Tudor,

Oricât de mult mi-aș dori să-ți dau o formulă fermecată, care să te facă să le ai pe toate fără să pierzi nimic, mă tem că nu se poate. Mai devreme sau mai târziu, va trebui să-ți asumi cine ești, cu prețul unor pierderi, cel puțin temporare. Dincolo de toate, motivul apăsării pe care o simți acum este exact nevoia ta de a recunoaște cine ești tu în realitate, în fața tuturor. Oricât ai fi de liber și nonconformist, mai devreme sau mai târziu, nevoia de a fi acceptat de ceilalți va ieși la iveală, așa cum se petrece și cu grupuri mai mari de oameni ”altfel”, care se luptă pentru nevoia lor de a fi acceptați de ceilalți. Desigur, iubita ideală din șatra de țigani, ți-a dat libertatea de care aveai nevoie.

Ce te macină pe tine acum, de fapt, este faptul că nu te simți autentic față de adevărata soție. Ți-e clar că se va supăra – pe bună dreptate – și vei fi nevoit să-i acorzi timpul și spațiul necesare pentru a digera o asemenea veste despre tine. O să treci prin niște momente în care vei avea, foarte probabil, sentimentul că ai pierdut totul dar, dincolo de toate acestea, vor rămâne faptele concrete. De exemplu: nimeni și nimic nu-ți poate lua faptul că ești tatăl acestor doi copii. Mai devreme sau mai târziu, ei se vor întoarce la tine, pentru că tu ești tatăl lor.

Cât despre femei, fata de țigan te va primi mereu cu brațele deschise, la fel ca întotdeauna. Cu soția, însă, nu se știe. Poate va dori să divorțeze, și nu o poți învinui pentru asta, e dreptul ei. Cu cât întârzii mai mult să-i spui, cu atât mai mult o minți, și va avea dreptate să fie supărată. Dacă, însă, este femeia potrivită pentru tine, există probabilitatea să-ți înțeleagă spiritul aventurier și să te ierte la un moment dat.

„Mergeam în armată la soțul meu, cu fiica mea de 3 luni și cu soacra, cu trenul din Focșani-Ploiești. În tren copilul plângea, eu am scos sânul să o alăptez, fără să realizez că era strâns de sutien. În fața mea, pe bancă, era un domn din cadrul armatei. L-am…” Continuarea te lasă fără cuvinte!

În ultima perioadă, alăptarea în public este unul dintre subiectele dezbătute în România. Așa cum era de așteptat, reacțiile au fost multe și neașteptate și a reușit să împartă mamele în două tabere.

Multe dintre mămici susțin alăptatul în public, mai ales că este vorba despre dorința unui bebeluș care „trebuie hrănit atunci când vrea el”.

„E ceva normal să îmi hrănesc copilul unde îi este foame. Sunt de acord cu alăptatul în public. Mai frumos este să vezi pe stradă un copil care zâmbeşte şi e fericit sau un copil care plânge că îi este foame că mama să nu are voie să îl alăpteze. Oameni buni, treziti-vă la realitate!”, a scris o mămică într-un comentariu.

O altă situație a stârnit, însă, amuzamentul tuturor, iar scena descrisă pare demnă de o comedie savuroasă.

„E normal să-ţi alăptezi copilul, ce e greşit? Dacă vrea să fie alăptat! Sunt multe alte greşeli în societatea românească. Asta să fie ultima grijă. Vreau să va spun povestea mea: mergeam în armată la soţul meu, cu fiica mea de 3 luni şi cu soacra, cu trenul din Focşani-Ploieşti. În tren copilul plângea, eu am scos sânul să o alăptez, fără să realizez că era strâns de sutien. În faţa mea, pe bancă, era un domn din cadrul armatei. L-am stropit tot cu lapte pe faţă, pe costum. Aşteptam să-mi spună ceva, dar a zâmbit şi mi-a spus să nu îmi fac griji. Important e copilul să mănânce. Soacra mea s-a ruşinat tare, iar eu nu mă puteam opri din râs, când am văzut cum tașnea laptele ca la robinet. Alăptaţi-va copiii şi în biserică!”, este mesajul transmis de o mamă care susţine alăptatul.

Tu ești sau nu de acord cu alăptarea în public?

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să DISTRIBUI și pentru prietenii tăi!

„De ce nu ai grijă de tine? Arăți ca o servitoare!”, i-a scris un fan… Dar uite ce răspuns i-a dat Dana Nălbaru! E genial! Bravo, Dana!

„Te părăsesc, iubito”, acesta e titlul postării de pe blog, prin care Dana Nălbaru răspunde la cuvintele urâte adresate de o admiratoare, pe pagina de Facebook.

Activă pe rețelele de socializare, Dana Nălbaru, mama a doi copii, are o mulțime de fani, care o admiră pentru faptul că este naturală și că spune lucrurilor pe nume. Însă, ca de obicei, se găsesc și persoane care o critică.

Vedetei i s-a reproşat că nu se îngrijeşte şi că îmbătrâneşte, după ce a postat pe Facebook o poză în care apare fără machiaj. În acest sens, o admiratoare a fanei i-a scris următorul mesaj: „De ce nu ai grijă de tine? Păcat, să arăţi ca şi cum ai fi o servitoare. DAR ştiu servitoare care arată mai îngrijite. Deci nu insulta pe cei ce te-au admirat şi încă o mai fac. ÎNGRIJEŞTE-TE, că o să te lase şi soţul tău şi să nu te miri”.

Dar răspunsul ei nu a întârziat să apară!

„Te părăsesc, iubito! Te părăsesc pentru că n-ai avut timp să-ţi vopseşti părul şi să-ţi faci unghiile roşii. Te părăsesc, iubito, pentru că simt în palmele mele coapsele tale trecute de frageda tinereţe. Te părăsesc pentru că te trezeşti dimineaţa şi ai grijă de casa în care trăim, în loc să ieşi la mall să-ţi schimbi garderoba. Te părăsesc, iubito, pentru că pui capul pe pieptul meu după ce ai culcat copiii, obosită şi dornică de îmbrăţişare. Scuza-mă, iubito, dar te părăsesc pentru că eşti prea atentă la nevoile mele şi ale copiilor noştri. Când m-am căsătorit cu tine şi-am spus că-mi doresc să-mi fii alături o viaţă întreagă îmi imaginam că vei rămâne mereu tânără, că te voi lua de la salon şi te voi duce direct la mare, că pe-ai noştri copii îi vor creşte vecinii şi că banii nu vor fi niciodată o problema. Te părăsesc pentru că n-am înţeles a doua parte din «la bine şi la greu».

Ce nu ştie dânsa este că-mi place să fiu servitoare. Că fac totul pentru copiii mei, soţul meu, familia mea. Că voi renunţa oricând la orele petrecute la salon, la hainele asortate, la întâlnirile cu prietenele la cafea, la meseria mea şi aplauzele celorlalţi ca să fiu cu ei. Ce nu ştie dânsa este că mă trezesc în fiecare dimineaţă lânga copiii mei, că eu le fac micul dejun, eu le pregătesc hăinuţele, eu îi îngrijesc când sunt bolnavi, eu le ştiu bucuriile şi supărările, le ştiu cele mai mari şi mai mici dorinţe şi fac ca acestea să se împlinească. Eu sunt cea care le spune în fiecare noapte somn uşor, pe mine mă strigă dacă au visat urât şi la mine în braţe vin şi se aruncă daca s-au lovit în joacă. Ce nu mai ştie dânsa este că imi place să fiu servitoare în casa mea şi că soţul meu este şi cel mai bun prieten al meu, că împreuna facem lucruri frumoase să se întâmple, că ne sprijinim unul pe celălalt şi că universul nostru este familia noastră. Că suntem fericiţi aşa. Că sub părul meu ciufulit, sub neîngrijirea mea (care o fi aceea despre care spune dânsa) se afla foarte multă fericire şi linişte.

Aş vrea să-i mai spun doamnei care mi-a scris că mai sunt femei ca mine. Şi suntem destul de multe, noi, astea neîngrijitele, care am renunţa oricând la micile plăceri personale pentru marile plăceri ale celor pe care-i iubim. Şi, culmea, există bărbaţi care ne acceptă aşa şi pentru care noi suntem cele mai bune şi cele mai frumoase”, a scris Dana Nălbaru.

Tudor: „Am 34 de ani, dar sunt însurat de la 22. Am intrat într-o șatră de țigani și acum nu știu ce să mai fac. Am făcut amor cu fiica bulibașei, însă ce-a urmat e teribil…” Grav de tot ce se întâmplă. Nu cu el, ci cu nevasta lui! Toate ca toate, dar să vezi cum e fata bulibașei!

Dragă Adela,

Am o poveste foarte interesantă să-ți spun. Mă numesc Tudor, sunt fotograf profesionist, am 34 de ani și am două familii. Oficial, sunt însurat cu o femeie de la 22 de ani, este de aceeași vârstă cu mine, am fost colegi de facultate. Avem și o fetiță de 10 ani. Însă mai am, cumva, o „familie”.

Într-o excursie de-a mea de pe la 27 de ani, unde am stat o lună să documentez în imagini viața unei șatre de țigani, totul a luat-o într-o direcție neașteptată. Nu știu ce părere au oamenii despre căldărari, dar ăștia m-au primit cu brațele deschise, poate și pentru că liderul lor este un om deschis la minte, cu facultate, dar care a ales să trăiască printre ai lui, deși putea face orice altceva. Viețile lor, vreo 40 de suflete, sunt un roman în sine. Ideea e că, stând printre ei o lună de zile, m-am iubit cu fiica bulibașei, omul despre care tocmai ți-am povestit. O fată superbă, de 19 ani la vremea aceea.

Mi-a plăcut foarte mult de ea și în „pelerinajele” mele prin diferite locuri îmi făceam, cumva, timp să o vizitez. N-am apucat s-o vizitez de foarte multe ori până să-mi spun că a rămas însărcinată. M-am înspăimântat teribil, știind că familia ei formează o castă foarte închisă, am crezut că atât ne-a fost, dar tatăl ei a primit vestea calm și mi-a transmis, prin fiica sa, că nu pune pe mine nici o presiune, că a fost alegerea noastră și că sunt oricând binevenit la ei, deși știe că sunt însurat. Știu, e de necrezut, dar e adevărat. Acum am o fetiță de 10 ani, în București, și un băiat de 7 ani, care trăiește într-o șatră de țigani, pe care îl vizitez de câte ori pot (deși e greu, ei locuiesc în Transilvania și nu se stabilesc prea mult într-un loc anume). Mama lui e un exemplu de inteligență. Oamenii aceia sunt încântători, însă țin ca la ochii din cap și la familia mea din oraș. Știu că pare un roman, dar acesta este adevărul.

Problema mea? Mă împart, constant, între două lumi frumoase și simt că nu mai pot. Nu mai am resurse. Nici fizice, nici psihice. M-aș simți ușurat să-i spun soției mele că mai am o „familie” într-o șatră de nomazi, dar cred că aș pierde-o. Apoi, dacă o pierd pe ea, eu ce fac? Nu cred că m-aș adapta în partea cealaltă și mi-aș pierde și fetița care a crescut lângă mine timp de 10 ani. Sper că nu te-am amețit.

Spune-mi, cum s-o scot la capăt? Pentru că nu mai am energie să fiu eu însumi un nomad între două familii. Oricum, într-o zi o să scriu o carte despre toate astea, dar o voi face atunci când nu voi mai avea nimic de pierdut.
Adela răspunde:

Dragă Tudor,

Oricât de mult mi-aș dori să-ți dau o formulă fermecată, care să te facă să le ai pe toate fără să pierzi nimic, mă tem că nu se poate. Mai devreme sau mai târziu, va trebui să-ți asumi cine ești, cu prețul unor pierderi, cel puțin temporare. Dincolo de toate, motivul apăsării pe care o simți acum este exact nevoia ta de a recunoaște cine ești tu în realitate, în fața tuturor. Oricât ai fi de liber și nonconformist, mai devreme sau mai târziu, nevoia de a fi acceptat de ceilalți va ieși la iveală, așa cum se petrece și cu grupuri mai mari de oameni ”altfel”, care se luptă pentru nevoia lor de a fi acceptați de ceilalți. Desigur, iubita ideală din șatra de țigani, ți-a dat libertatea de care aveai nevoie.

Ce te macină pe tine acum, de fapt, este faptul că nu te simți autentic față de adevărata soție. Ți-e clar că se va supăra – pe bună dreptate – și vei fi nevoit să-i acorzi timpul și spațiul necesare pentru a digera o asemenea veste despre tine. O să treci prin niște momente în care vei avea, foarte probabil, sentimentul că ai pierdut totul dar, dincolo de toate acestea, vor rămâne faptele concrete. De exemplu: nimeni și nimic nu-ți poate lua faptul că ești tatăl acestor doi copii. Mai devreme sau mai târziu, ei se vor întoarce la tine, pentru că tu ești tatăl lor.

Cât despre femei, fata de țigan te va primi mereu cu brațele deschise, la fel ca întotdeauna. Cu soția, însă, nu se știe. Poate va dori să divorțeze, și nu o poți învinui pentru asta, e dreptul ei. Cu cât întârzii mai mult să-i spui, cu atât mai mult o minți, și va avea dreptate să fie supărată. Dacă, însă, este femeia potrivită pentru tine, există probabilitatea să-ți înțeleagă spiritul aventurier și să te ierte la un moment dat.

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să DISTRIBUI și pentru prietenii tăi!

„M-am măritat la 30 de ani cu Mihai. Într-o zi a adus o fată să doarmă la noi în casă. El spunea însă că fata tocmai a venit la Bucureşti şi că e verişoară cu el…” Doamne, ce-a făcut soțul ei! Mai grav ce-a făcut nevasta

Mama era croitoreasă. M-a crescut ca la armată. Nu aveam voie să ies din cuvântul comandatului, adică al ei.

A fost o mână de fier şi cred că asta a ajutat-o să supravieţuiască cu un copil mic şi singură, într-o epocă în care această condiţie era demnă de dispreţ. O femeie cu un copil rar îşi găsea un soţ. Şi de ce să îşi găsească unul?! Eu nu am văzut-o niciodată în compania unui bărbat.

Eu aveam 30 de ani, m-am căsătorit şi am făcut doi copii frumoşi, pe Ana şi pe Paul.

Într-o zi a adus o fată să doarmă la noi în casă. Să doarmă la noi în casă! El spunea însă că fata tocmai a venit la Bucureşti şi că e verişoară. Uneori îl credeam, aveam mare nevoie să îl cred. Aveam nevoie de un tată pentru copii.

Din păcate, de-a lungul anilor, nici asta nu a fost. Copiii erau destul de indiferenţi pentru el. Era bine că îi are, că aşa trebue să fie, să ai copii, dar nu a schimbat vreodată un scutec şi nu i-a dus la şcoală.

Am devenit mamă şi atât
A fost o greşeală din partea mea să renunţ la munca mea, dar am făcut-o, pentru că voiam să le ofer copiilor tot ce este mai bun.

Pe fată am dat-o la muzică, a învăţat să cânte la pian, a fost într-un cor de copii şi a vizitat toată lumea până în clasa a cincea. Pe băiat l-am dat la chitară şi a avut un mare talent muzical încă de mic.

Copiii mei au fost mângâierea şi mândria mea. Eram mândră când Ana venea din Japonia şi toţi copiii de pe scară o întrebau cum a fost.

Paul mergea de mic la concerte şi la concursuri pe care le câştiga. Vedeam în ei compensarea tuturor frustrărilor mele de soţie. Sau împlinirea unui destin de mamă, altfel decât cel pe care l-a avut mama mea cu mine.

Fiica mea va fi o femeie liberă şi frumoasă, nu se va teme să discute despre sex cu mama ei, îi voi fi prietenă, mai mult ca orice.

M-am înşelat în lecţiile de viaţă pentru copiii mei
Din păcate, cred că şi aici m-am înşelat… Cât copiii mei au fost mici, blândeţea mea i-a ajutat. Când au mai crescut şi au devenit adolescenţi, aveau nevoie de un tată care să le impună nişte reguli.

Ana a crescut prea liberă, pentru că eu nu am fost capabilă să o ating nici cu o floare.

Prea liberă şi un pic iresponsabilă. Indiferent de bunele intenţii ale părinţilor, copiii vor alege căi pe care uneori nu e bine să meargă. Ana a plecat de acasă pe la 15 ani şi a locuit o vreme la prietenul ei.

Era prea tânără pentru asta, dar nu m-a lăsat inima să îi spun asta. Pe mine mama nu mă lăsase să ies din casă decât pe la 25 de ani. Nu voiam să fie la fel pentru Ana.

A rămas însăcinată cu el şi chair voia să păstreze copilul. Nu-şi dădea seama ce presupune un copil. A pierdut sarcina şi s-au despărţit.

Apoi a revenit pentru câteva luni acasă şi a plecat iar, cu alt băiat, peste vreo jumătate de an. De fiecare dată eu eram sfâşiată, dar nu voiam să o fac să se simtă vinovată de ceva.

Voiam să fie liberă şi fericită, deşi vedeam că era cam iresponsabilă. Poate că nu era coaptă pentru experienţele acestea. A luat BAC-ul dar nu a luat examenul la facultate.

A plecat să se facă însoţitoare de zbor şi mi-a părut rău că nu a urmat o carieră muzicală, aşa cum speram pentru ea. Dar era viaţa ei… Câţiva ani a lucrat aşa, pe diverse linii aeriene.

Era obişnuită cu lumea largă, doar o văzuse de mică. Doar că niciodată nu a fost singură şi mereu avea câte o poveste de dragoste tristă, cu câte un băiat care o părăsea pentru alta.

Oare tatăl ei i-a imprimat această imagine despre bărbaţi? Oare şi-a ales partenerii în funcţie de el? Nu ştiu, e posibil.

Eu îi eram alături, o consolam, o ascultam, dar sfaturile mele cred că nu au fost prea bune, pentru că nimerea din poveste tristă în poveste tristă. La un moment dat s-a căsătorit în Vegas cu un american de origine indiană.

Tipul era îndrăgostit de ea, dar voia să o transforme în nevastă indiană tradiţională, care stă acasă şi face mâncare, ceea ce Ana mea nu putea să fie. Au divorţat peste 2 ani şi Ana e acum în Italia cu român, care nu o tratează prea bine.

Aş fi vrut să o sfătuiesc atunci când era mică să fie mai independentă, să nu depindă mereu de un bărbat. Aşa am făcut eu, am depins de tatăl ei, financiar şi emoţional. Aş fi vrut ca Ana să fie mai independentă.

Cred că i-am transmis ideea că o femeie nu se poate descurca de una singură. Dacă ar fi să fie copiii mei mici din nou, asta i-aş spune, să fie independentă.

Dar poate că îşi va da seama singură… eu mi-am dat seama prea târziu că independenţa este importantă. Este cea mai importantă pentru o femeie. Nu copiii. Nu, nu copiii, asta trebuie să accentuez.

Pentru că dacă femeia nu e destul de independentă, dacă nu se poate descurca fără ajutorul unui bărbat, atunci copiii au de suferit, şi femeia ar trebui să se gândească bine dacă e în regulă să aibă copii cu un bărbat care nu o ajută.

Durerea mea, băiatul meu
Cea mai mare durere a mea e fiul meu. Mai mic decât Ana cu 2 ani, băiatul meu frumos azi nu face nimic. Are 28 de ani şi nu face nimic, pentru că stă tot timpul în camera lui.

A fost chitarist într-o formaţie rock pe la 20 de ani, timp de vreo 4 ani, şi acolo s-a împrietenit cu băieţi care se drogau. Şi a început şi el, prima dată tutun, apoi iarbă, apoi droguri mai tari. Apoi a făcut sindrom bipolar.

Medicii spun că debutul a fost grăbit de consumul de droguri. Mă simt foarte vinovată faţă de el, de fiul meu frumos. Trebuia să fiu mai atentă, să îl ghidez mai bine.

Am fost de curând la o psiholoagă şi ea m-a întrebat multe lucruri despre tatăl lui, despre Mihai. Mi-a spus că Mihai trebuia să fie mai prezent în viaţa copiilor, să fie un model pentru Paul, fiul lui. Că Paul a ajuns astfel din lipsă de ghidaj patern.

M-am păcălit? Uneori aşa mi se pare şi mie
Poate că aşa este, dar eu tot mă simt vinovată. Poate că trebuia să fiu mai fermă cu ei, cu copiii mei. Poate că trebuia să nu le fiu doar prietenă, ci să le spun lucruri dure, să le impun reguli.

Asta nu am ştiu să fac, pentru că mama mea proprie mi-a impus mie prea multe reguli şi am fost aproape sufocată de ele. Ce ciudat e felul cum ne comportăm cu copiii noştri în funcţie de felul cum s-au comportat alţii cu noi.

Am vrut să nu le fie frică copiilor de mine, dar poate că m-am înşelat. Poate că autoritatea părinţilor trebuie să existe, chiar dacă copiilor nu le place. Dar dacă mie mi-a fost mereu frică de conflict, ce să fac?

M-am înşelat cu privire la soţul meu şi la autoritatea în faţa copiilor mei. Fiul meu mă tratează oribil, îmi spun că e de la boala lui. Dar are şi perioade când e stabil şi tot urât îmi vorbeşte…

Pacea vârstei şi concluziile acestei vârste mature
Chiar dacă mă culpabilizez şi ştiu că am greşit în raport cu soţul meu şi copiii mei, acum aş vrea să am parte de un pic de linişte, de iertare. Am făcut tot ce am putut.

M-am descurcat bine, copiii au avut tot ce le trebuie. Simt nevoia de linişte şi simt nevoia să mă iert pe mine însămi.

Nu mai vreau să mă gândesc cât am greşit dacă am refuzat să văd adevărul. Copiii mei se vor descurca cumva, sunt adulţi. Poate altcineva va agea grijă de ei.

Poate vor avea noroc, aşa cum eu nu am avut. Până la urmă, linişte şi pacea vin din ideea că ai făcut tot ce ai putut, intenţiile tale au fost bune. Ştiţi cum e, omul propune, Dumnezeu dispune…

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să DISTRIBUI și pentru prietenii tăi!

La 7 ani avea deja BUST neobișnuit de mare, mama s-a îngrijorat și a mers la spital dar a ieșit de acolo plângând. Uite ce i-a zis medicul despre fiica ei

O femeie din SUA a avut un șoc atunci când a mers la spital pentru un control, dar medicii i-au dat o veste devastatoare despre starea sănătății fiicei sale.

Tragedia a început atunci când femeia a observat că fiica sa are la numai 7 ani un bust deosebit de mare. Așa că a decis să meargă cu ea la un control medical pentru a afla dacă are vreo problemă de sănătate.

Ceea ce a aflat de la specialist a distrus-o. Doctorul i-a comunicat că fata are ceva care se numește pubertate precoce. Se pare că procesul s-ar fi declanșat cu mult mai devreme decât era normal, și de aceea i-a crescut bustul atât de mare la o vârstă atât de fragedă.

Ceea ce este și mai grav este faptul că, potrivit unor studii, fetele care suferă de acest tip de transformare la vârste atât de fragede au șanse foarte mari de a dezvolta cancer la sân.

Din păcate riscurile nu se opresc aici: riscul de diabet și problemele de inimă este de asemenea mult mai crescut la cei care au pubertate precoce.

„De ce nu ai grijă de tine? Arăți ca o servitoare!”, i-a scris un fan… Dar uite ce răspuns i-a dat Dana Nălbaru! E genial! Bravo, Dana!

„Te părăsesc, iubito”, acesta e titlul postării de pe blog, prin care Dana Nălbaru răspunde la cuvintele urâte adresate de o admiratoare, pe pagina de Facebook.

Activă pe rețelele de socializare, Dana Nălbaru, mama a doi copii, are o mulțime de fani, care o admiră pentru faptul că este naturală și că spune lucrurilor pe nume. Însă, ca de obicei, se găsesc și persoane care o critică.

Vedetei i s-a reproşat că nu se îngrijeşte şi că îmbătrâneşte, după ce a postat pe Facebook o poză în care apare fără machiaj. În acest sens, o admiratoare a fanei i-a scris următorul mesaj: „De ce nu ai grijă de tine? Păcat, să arăţi ca şi cum ai fi o servitoare. DAR ştiu servitoare care arată mai îngrijite. Deci nu insulta pe cei ce te-au admirat şi încă o mai fac. ÎNGRIJEŞTE-TE, că o să te lase şi soţul tău şi să nu te miri”.

Dar răspunsul ei nu a întârziat să apară!

„Te părăsesc, iubito! Te părăsesc pentru că n-ai avut timp să-ţi vopseşti părul şi să-ţi faci unghiile roşii. Te părăsesc, iubito, pentru că simt în palmele mele coapsele tale trecute de frageda tinereţe. Te părăsesc pentru că te trezeşti dimineaţa şi ai grijă de casa în care trăim, în loc să ieşi la mall să-ţi schimbi garderoba. Te părăsesc, iubito, pentru că pui capul pe pieptul meu după ce ai culcat copiii, obosită şi dornică de îmbrăţişare. Scuza-mă, iubito, dar te părăsesc pentru că eşti prea atentă la nevoile mele şi ale copiilor noştri. Când m-am căsătorit cu tine şi-am spus că-mi doresc să-mi fii alături o viaţă întreagă îmi imaginam că vei rămâne mereu tânără, că te voi lua de la salon şi te voi duce direct la mare, că pe-ai noştri copii îi vor creşte vecinii şi că banii nu vor fi niciodată o problema. Te părăsesc pentru că n-am înţeles a doua parte din «la bine şi la greu».

Ce nu ştie dânsa este că-mi place să fiu servitoare. Că fac totul pentru copiii mei, soţul meu, familia mea. Că voi renunţa oricând la orele petrecute la salon, la hainele asortate, la întâlnirile cu prietenele la cafea, la meseria mea şi aplauzele celorlalţi ca să fiu cu ei. Ce nu ştie dânsa este că mă trezesc în fiecare dimineaţă lânga copiii mei, că eu le fac micul dejun, eu le pregătesc hăinuţele, eu îi îngrijesc când sunt bolnavi, eu le ştiu bucuriile şi supărările, le ştiu cele mai mari şi mai mici dorinţe şi fac ca acestea să se împlinească. Eu sunt cea care le spune în fiecare noapte somn uşor, pe mine mă strigă dacă au visat urât şi la mine în braţe vin şi se aruncă daca s-au lovit în joacă. Ce nu mai ştie dânsa este că imi place să fiu servitoare în casa mea şi că soţul meu este şi cel mai bun prieten al meu, că împreuna facem lucruri frumoase să se întâmple, că ne sprijinim unul pe celălalt şi că universul nostru este familia noastră. Că suntem fericiţi aşa. Că sub părul meu ciufulit, sub neîngrijirea mea (care o fi aceea despre care spune dânsa) se afla foarte multă fericire şi linişte.

Aş vrea să-i mai spun doamnei care mi-a scris că mai sunt femei ca mine. Şi suntem destul de multe, noi, astea neîngrijitele, care am renunţa oricând la micile plăceri personale pentru marile plăceri ale celor pe care-i iubim. Şi, culmea, există bărbaţi care ne acceptă aşa şi pentru care noi suntem cele mai bune şi cele mai frumoase”, a scris Dana Nălbaru.

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să DISTRIBUI și pentru prietenii tăi!

Carburanții se vor scumpi dramatic. Accizele la benzină şi motorină cresc din nou

Șoferii vor plăti cu 0,45 de lei mai mult pe litrul de benzină sau de motorină și cu 18 lei mai mult pe alimentarea cu 40 de litri a rezervorului mașinii personale, Guvernul urmând să majoreze considerabil accizele la carburanți de la 1 septembrie. Ministerul Finanțelor Publice are două mari justificări pentru aceste scumpiri.

Accizele vor creşte cu 22% pentru benzină şi cu 14% pentru motorină, potrivit noilor niveluri din proiectul de actul normativ al Guvernului.

„Pentru menținerea prețurilor produselor petroliere competitive în regiune, se propune revenirea, pentru benzină și motorină, la nivelurile accizelor practicate în anul 2016, respectiv:

  • Benzină cu plumb, nivelul accizei se modifică şi va fi de 3.022,43 lei/tonă, respectiv 2.327,27 lei/1.000 de litri.
  • Benzină fără plumb, nivelul accizei se modifică şi va fi de 2.643,39 lei/tonă, respectiv 2.035,40 lei/1.000 de litri.
  • Motorină, nivelul accizei prevăzut se modifică şi va fi de 2.245,11 lei/tonă, respectiv 1.897,08 lei/1.000 de litri.

În momentul de faţă, accizele, după scăderea operată la data de 1 ianuarie 2017, sunt următoarele, potrivit Economica.net:

Benzină fără plumb -2.151 lei/tonă, respectiv 1.656 lei/1.000 de litri.

Motorină – 1.796 lei/tonă, respectiv 1.518 lei/1.000 de litri.

Potrivit notei de fundamentare a proiectului, din analiza comparativă a încasărilor din accize aferente semestrului I al anului 2017, față de semestrul I al anului 2016, efectuată de MFP a rezultat faptul că în primul semestru al anului 2017, încasările din accize aferente produselor energetice au scăzut cu 767.633.796,55 lei.

Ministerul Finanțelor își justifică decizia pe constatarea că, în opinia sa, nivelurile actuale ale accizelor practicate în România, raportat la cursul leu/euro publicat în prima zi lucrătoare din luna octombrie 2016 sunt foarte aproape de limita minimă prevăzută de legislația Uniunii Europene.

Sursa: extranews.ro