NU-MI POT PERMITE CA TU SA VII AICI SI CU CATEVA PROMISIUNI SA-MI DAI VIATA PESTE CAP

46

Nu ai înțeles că eu nu vorbesc aiurea. Când îți spuneam că s-ar putea să nu mai rezist, că nu te mai recunosc și nu mai pot lupta pentru doi, în timp ce tu râdeai și mă considerai ca un obiect frumos așezat în sufrageria vieții tale, eu îmi făceam bagajele.

Nu ai înțeles că eu nu stau după un bărbat atâta timp cât el nu-mi oferă cel mai simplu și important sentiment: iubirea. Ca tine sunt mulți: iubirea mea te deosebea de restul dar n-ai știu să o apreciezi. Ți-am spus să nu mă provoci, să mă aduci la un punct în care sunt dispusă să sufăr câteva luni știind că la un moment dat mă voi vindeca.

Nu sunt o femeie dispusă să accepte orice, am pretenții de la omul lângă care adorm noaptea și consider că și eu, la rândul meu, trebuie să-i ofer susținere, tandrețe și respect. Totul trebuie să fie reciproc. Eu mă port așa cum tu te porți cu mine. Nici mai mult, nici mai puțin.

Femeia rezistă, deseori justifică anumite lucruri peste care n-ar trebui să treacă, iartă fapte greu de înțeles și iubește oameni care nu fac altceva decât să-i calce în picioare sentimentele. Femeile ca mine, cele care astăzi nu mai cred în cuvinte și nu se mai lasă păcălite de câteva promisiuni, cândva au fost mult prea naive. Sufletul le-a fost făcut bucăți și a trebuit timp pentru a vindeca rănile. Decât să sufăr, prefer să-mi văd de drum.

Sursa


DISTRIBUIȚI