Mergeam în armată la soțul meu, cu fiica mea de 3 luni și cu soacra, cu trenul din Focșani-Ploiești. În tren copilul plângea, eu am scos sânul să o alăptez, fără să realizez că era strâns de sutien. În fața mea, pe bancă, era un domn din cadrul armatei. L-am…” Continuarea te lasă fără cuvinte!

Eu n-am avut parte de acea dragoste care-ți ia mințile, te amețește și te urcă în al nouălea cer. Am visat la așa ceva în liceu, dar prințul meu din basm n-a fost decât un tocilar care m-a invitat la un film și a încercat apoi să-și strecoare mâna pe sub fusta mea. Scârbită multă vreme de acest gest, nu mi-am făcut niciun prieten, nici măcar după ce am terminat liceul și m-am angajat. Soțul meu, Vali, s-a apropiat destul de greu de mine, lucru pe care mi l-a reproșat mai târziu, în momentele noastre de ceartă.

— Ești frigidă, dar nu numai în pat. La fel ești și în viata de toate zilele.
Uită-te la tine, nu te lipești de nimeni, le dai tuturor vânt, îi respingi pe toți, îi gonești. Am ajuns singuri ca niște cuci, și asta numai din cauza ta, ești cea mai rece femeie pe care am cunoscut-o vreodată!
— Cum poți să-mi aduci asemenea acuze, Vali? Te-am respins eu vreodată?

Nu avea dreptate, i-o demonstram cu argumente, iar lucrul acesta îl deranja. Casa ne era mereu plină de musafiri, mai mult prieteni de-ai lui. Vali e unul dintre acei bărbați care consideră că femeia trebuie să stea la cratiță, să tacă, să fie un obiect sexual și să crească plozi. Să nu se facă simțită prin casă, să fie ca o jucărie cu baterie și cheiță, pe care bărbatul s-o întoarcă doar când are el chef. Nu știu cum sunt alte neveste, dar eu n-am putut accepta așa ceva.

Întotdeauna am considerat că soții trebuie să fie egali, parteneri, nu unul să fie sclavul celuilalt. însă Vali a făcut tot posibilul să mă pună într-o lumină defavorabilă, chiar și în fața tuturor cunoscuților, prietenilor, rudelor. îmi vorbea urât, batjocoritor:
— Hai, mândro, mai repede cu mămăliga aia! striga el din sufragerie. Ce faci? Ai căzut în ea?

Prima dată când l-am auzit vorbindu-mi astfel, mi-au dat lacrimile. Eram în bucătărie, îmi strigase să-i aduc murături și folosise un ton poruncitor, de parcă ar fi vorbit cu o slugă. Nu m-am putut abține și am început să plâng. Tonul lui nu m-a durut doar pentru că aveam musafiri. Aș fi suferit și dacă nu l-aș fi auzit decât eu. Văzând că nu mai apar în sufragerie, a venit după mine, spunându-le celor prezenți:

⬇Citește articolul pe pagina următoare⬇

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *