Mergeam în armată la soțul meu, cu fiica mea de 3 luni și cu soacra, cu trenul din Focșani-Ploiești. În tren copilul plângea, eu am scos sânul să o alăptez, fără să realizez că era strâns de sutien. În fața mea, pe bancă, era un domn din cadrul armatei. L-am…” Continuarea te lasă fără cuvinte!

Publicitate

În ultima perioadă, alăptarea în public este unul dintre subiectele dezbătute în România. Așa cum era de așteptat, reacțiile au fost multe și neașteptate și a reușit să împartă mamele în două tabere.

Publicitate

Multe dintre mămici susțin alăptatul în public, mai ales că este vorba despre dorința unui bebeluș care „trebuie hrănit atunci când vrea el”.

„E ceva normal să îmi hrănesc copilul unde îi este foame. Sunt de acord cu alăptatul în public. Mai frumos este să vezi pe stradă un copil care zâmbeşte şi e fericit sau un copil care plânge că îi este foame că mama să nu are voie să îl alăpteze. Oameni buni, treziti-vă la realitate!”, a scris o mămică într-un comentariu.

Publicitate

O altă situație a stârnit, însă, amuzamentul tuturor, iar scena descrisă pare demnă de o comedie savuroasă.

„E normal să-ţi alăptezi copilul, ce e greşit? Dacă vrea să fie alăptat! Sunt multe alte greşeli în societatea românească. Asta să fie ultima grijă. Vreau să va spun povestea mea: mergeam în armată la soţul meu, cu fiica mea de 3 luni şi cu soacra, cu trenul din Focşani-Ploieşti. În tren copilul plângea, eu am scos sânul să o alăptez, fără să realizez că era strâns de sutien. În faţa mea, pe bancă, era un domn din cadrul armatei. L-am stropit tot cu lapte pe faţă, pe costum. Aşteptam să-mi spună ceva, dar a zâmbit şi mi-a spus să nu îmi fac griji. Important e copilul să mănânce. Soacra mea s-a ruşinat tare, iar eu nu mă puteam opri din râs, când am văzut cum tașnea laptele ca la robinet. Alăptaţi-va copiii şi în biserică!”, este mesajul transmis de o mamă care susţine alăptatul.

Tu ești sau nu de acord cu alăptarea în public?

„Nunta a fost frumoasă, apoi soțul mi-a spus că sunt frigidă. Rămăsesem însărcinată și aveam musafiri. În timp ce eu găteam și eram cu burta la gură le zice tuturor că parcă aș fi o rață. Apoi, eu am făcut cea mai mare greșeală din viața mea..” Urmarea e cutremurătoare

În momentul ăsta, sunt o femeie… consumată. Asa mă simt. Nu mai aștept nimic de la viață. Culmea e că nici n-am primit mai nimic de la ea. Singura mea alinare sunt cei doi copii ai mei, dar curând vor pleca și ei de acasă, și atunci…

Pare de-a dreptul ridicolă scena care s-a tot repetat în căsnicia mea: eu, la ușă, cu o valiză în mână, privind înapoi, ca pentru a reține cât mai multe amănunte care să-mi alcătuiască mai târziu amintirile.

Spun că scena e ridicolă, fiindcă am trăit-o de prea multe ori, încât, în timp, și-a pierdut sensul. Momentul părăsirii a devenit, din gest unic, obișnuință. și asta pentru că nu am fost suficient de puternică să-mi spun: „Gata, între noi s-a terminat. Divorțăm!”. și totuși, de fiecare dată când făceam acel pas, eram hotărâtă să nu mă mai întorc la soțul meu, să-mi iau copiii și să încerc să-mi refac viața. 0 dată, am încercat chiar să am o aventură cu un alt bărbat, după ce-am plecat de-acasă, dar mi-au apărut în fața ochilor cei doi copii ai mei.

Aveau, parcă, o figură mustrătoare și n-am putut merge mai departe. De fapt, toată viața mea e compusă din frânturi pe care nu le-am putut pune cap la cap, fiindcă mi-a fost teamă de adevăr. Dacă aș fi avut curajul, aș fi fost acum o femeie liberă, pe picioarele ei, nu una care-și plânge trecutul, prezentul și viitorul.

Publicitate

⬇Citește articolul pe pagina următoare⬇

Publicitate
x

Check Also

Energizantele in exces, dusmanul intelectului

Consumul moderat de bauturi energizante poate imbunatati viteza de reactie a consumatorilor, dar cu cat ...