Femeia statea in cada, cand din senin cainele ei s-a repezit si a muscat-o de mana incercand sa o traga dupa el! Ea s-a blocat cand a inteles ce urma sa se intample. Iata ce vroia cainele sa faca!

Publicitate

Povestea câinelui Patch a făcut o mare tam-tam în intreaga mass-media, după ce şi-a salvat familia de la incendiu.

Patch face parte din familia lui Nola şi Richard Devis împreună cu copii lor Andrew şi Clara.

Publicitate

L-au luat in casa inca de cand era un puiut. Intre timp a crescut atat de mare, incat nu mai incapea in casa!

Din acest motiv, părinţii planuiau să-i găsească o altă familie, cu toate că Andrew şi Clara nu erau de acord. Pana la urma au amanat decizia din cauza copiilor. Aveau sa afle mai tarziu ca aceasta decizie le va schimba viata!

Publicitate

Intr-o dupa masa, Nola stătea în cadă, un loc unde Patch nu intra niciodata datorită fricii sale de apă. Femeia, fiind singură acasă, a decis să porneasca radioul si sa se relaxeze.

Din senin câinele a intrat peste ea, a apucat-o de mână şi a început să o tragă afară din baie. Nola a înţeles că Patch este deranjat de ceva, asa incat şi-a pus halatul pe ea şi a deschis uşa. În acel moment a vazut flăcările care au cuprins deja toată casa şi se îndreptau spre baie.

A urmat ceva incredibil! Câinele şi-a dus proprietara prin foc.

“El mergea în faţa mea şi tot întorcea capul pentru a se asigura că îl urmez”. Asa au ieşit în curte din casa înflăcărată.

Nola si-a indreptat apoi atentia catre masina parcata foarte aproape de flacari şi instinctiv a vrut să intre în casă după chei, ca să dea mai departe de flăcări automobilul.

Patch insa nu i-a permis să se apropie de casă. S-a pus în faţa ei şi a început să latre ameninţător.

În câteva momente în casă a avut loc o explozie. Nola nici nu putea să-şi imagineze ce s-ar fi întâmplat cu ea, dacă nu era Patch ca să o salveze. În acelaşi an câinele a primit o medalie pentru curaj.

La scurt timp dupa incident familia a reusit sa cumpere cu banii de la asigurari o casa mai mare unde au suficient loc pentru eroul lor !

Înduioşător! Un câine poliţist şi-a salvat colegul de la moarte. Kasper s-a aruncat în faţa unui glonţ care i-a străpuns trupul, ca să-şi protejeze partenerul de serviciu. A fost rănit grav, dar se va reface.

Mai ceva ca în filme! Kasper, un câine din rasa ciobănesc belgian Malinois în vârstă de 3 ani, a fost declarat recent un mare erou în SUA. Dulăul, ofiţer din unitatea canină K-9 a poliţiei din Palm Beach, Florida, l-a salvat de la moarte sigură pe poliţistul împreună cu care lucra, al cărui nume nu a fost dat publicităţii.

Ei fuseseră chemaţi să-l prindă pe Philip Oshea, un hoţ periculos de 46 de ani care tocmai dăduse o spargere la un motel. Înarmat cu un pistol, infractorul l-a întâmpinat cu gloanţe pe ofiţer. A avut loc apoi un schimb de focuri între ei după care hoţul a reuşit să se arunce într-un automobil şi s-o rupă la fugă.

Poliţistul şi câinele Kasper s-au urcat în maşina poliţiei şi l-au urmărit până a pierdut controlul volanului. Ofiţerul a crezut că individul e grav rănit şi s-a îndreptat neglijent spre maşina răsturnată a acestuia.

În acele momente, Oshea a tras un glonţ care l-ar fi ucis cu siguranţă, dacă dulăul nu s-ar fi aruncat în faţa lui. S-a auzit un cumplit schelălăit, semn că bietul Kasper a fost nimerit în plin.

Tocmai atunci o altă maşină cu doi poliţişti s-a ivit ca din pământ şi agenţii au început să tragă o ploaie de gloanţe asupra răufăcătorului până l-au ciuruit. Kasper a fost dus la spitalul veterinar cel mai apropiat, unde a fost operat de urgenţă.

Intervenţia chirurgicală a reuşit şi medicul Michele Tucker a spus că se va reface. Din fericire, glonţul nu i-a atins organe vitale. Nici un poliţist nu a fost rănit.

BĂTRÂNA a stat în COMĂ timp de O LUNĂ, și CÂINELE venea mereu la CĂPĂTÂIUL ei. PRIMELE ei CUVINTE după ce s-a trezit i-a ÎNMĂRMURIT pe toți, uite ce le-a DEZVĂLUIT despre CÂINE: ,,Îmi șoptea că…”

Există foarte multe povești despre animale care sunt mereu devotate stăpânilor pe care îi adoră, pregătite să își caute mereu stăpânii, indiferent de starea lor, capabile să îi protejeze pe aceștia, indiferent dacă asta înseamnă să-și piardă ei viața.

O astfel de poveste este și ce a femeii din imagine, Francisca Romero. Ea are frumoasa vârstă de 70 de ani dar la un anumit moment din viață a a căzut într-o comă adâncă și, deși medicii au făcut tot ce au putut, ei au renunțat la un moment dar deoarece credeau că șansele de vindecare ale pacientei erau foarte mici.

Dar se pare că o cățelușă albă și foarte simpatică avea propria părere despre vindecarea ei! Cățelușa venea mereu, zilnic, la stăpâna ei și o îmbrățișa câte 2-3 ore!

Surpriza uriașă pentru toată lumea a fost momentul în care, peste o lună, femeia s-a trezit într-o dimineață iar primele ei cuvinte au fost acestea: 

„Unde este Îngerașul acela alb, care venea în fiecare zi și-mi șoptea la ureche că totul va fi bine?”.

De ce câinii îşi aşteaptă uneori stăpânii decedaţi şi ani de zile?

Moartea unuia dintre animalele de companie ne face pe noi, stăpânii lor, să conştientizăm fragilitatea vieţii şi, implicit, iminenţa morţii. Dar, ca şi în cazul animalelor, şi viaţa oamenilor are un sfârşit. Curios este însă dacă animalele de companie conştientizează ireversibilitatea evenimentului sau nu.

Oamenii ştiu că animalele reacţionează în diferite moduri, înduioşător sau mult prea bizar, atunci când stăpânii lor mor.

Printre cele mai cunoscute exemple este cel al lui Hawkeye, labradorul retrivier negru care s-a aşezat lângă sicriul lui Jon Tumilson ce făcea parte din Forţele Navale Americane de-a lungul ceremoniei funerare din 2011.

În Japonia, pe de altă parte, un câine din rasa Akita, numit Hachito, a devenit o senzaţie naţională în 1930, după ce nu a încetat să apară în staţia de tren la aceiaşi oră în fiecare zi pentru a-şi întâmpina stăpânul, care se întorcea de la muncă, chiar şi după moartea acestuia.

Deşi stăpânul nu a mai venit, câinele a mers în staţia de tren zilnic la aceiaşi oră pentru tot restul vieţii sale.

Pot câinii să înţeleagă moartea?

“În urma cercetărilor noastre actuale, am descoperit că patrupedele au mintea echivalentă cu cea a unui copil cu vârsta între doi şi trei ani’, a declarant Psihologul Stanley Coren, de la University of British Columbia.

De asemenea, acesta a adăugat că animalul este capabil să simtă durere, tristeţe şi depresie, dar probabil îi lipseşte inteligenţa de înţelegere a ireversibilităţii morţii. ,,Înaintea vârstei de cinci ani, copiii nu înţeleg conceptele de bază despre moarte, nu înţeleg că moartea este ireversibilă”.

Acest lucru nu înseamnă că patrupezii canini nu sunt inteligenţi ci, dimpotrivă, conform unor cercetări amănunţite, câinii sunt animale care pot avea sentimente complexe şi un grad ridicat de inteligenţă socială.

Studiile recente au demonstrat că sunt capabili să înţeleagă vocabularul uman în timp ce judecă tipul de ton al omului, pentru a descifra mai bine mesajul. Inteligenţa socială, intuiţia, le permite câinilor să formeze legături extrem de strânse cu oamenii, legături care îi fac să se comporte înduioşător când aceştia trec în nefiinţă.

Câinii, din punctul de vedere al lui Coren, nu pot înţelege concepte complexe precum moartea. Acest concept este înţeles parţial de oameni şi într-o măsură foarte mică de elefanţi şi de primate.

,,Câinii sunt extrem de sociali şi sunt conştienţi de pierderea individului care era important în viaţa lor, însă nu pot înţelege că persoana a plecat pentru totdeauna”.

În ciuda faptului că există multe exemple de câini, precum Hawkeye şi Hachiko, care au stat pentru mult timp la mormântul stăpânilor lor, Coren afirmă că, probabil, câinele aşteaptă ca stăpânul să se întoarcă.

Cum sunt conectaţi emoţional câinii de stăpânii lor?

Majoritatea cercetărilor ştiinţifice au demonstrat că patrupedul nu stă cu stăpânul său doar pentru acesta îi oferă hrană, ci câinii chiar sunt capabili să-şi iubească intens stăpânul.

În cadrul unui alt studiu, cercetătorii au descoperit că mirosul stăpânului activează o regiune din creierul câinelui numită nucleu caudat, care generează sentimentul de plăcere, parte ce este foarte activă la oameni atunci când se îndrăgostesc.

Un alt studiu a comparat reacţia câinilor cu cea a pisicilor atunci când se jucau cu oamenii lor preferaţi, axându-se mai mult pe nivelul de oxitocină. Câinii tind să elibereze de cinci ori mai multă oxitocină decât pisicile atunci când interacţionează cu stăpânii lor.
Faptul că patrupezii canini rămân loiali stăpânilor chiar şi după moartea acestora reprezintă, după Coren, “mărturia legături strânse dintre animal şi stăpân”.

Ce aşteaptă, de fapt, câinii?

Cadavrul în descompunere al omului eliberează peste 500 de specii de compuşi chimici, iar testele au dezvăluit că patrupedele pot detecta substanţele mult mai bine decât alte maşinării.

Dacă corpul nu este îmbălsămat, câinele poate simţi locul în care stăpânul său se află, fapt ce explică de ce câinii stau mult timp lângă mormântul stăpânului.

Coren consideră că mult mai puternic decât orice miros este memoria vizuală, de exemplu cazul lui Hachiko, imaginea staţiei de tren fiind asociată cu stăpânul său.

El adugă că, în fapt, compartametul câinelui este ghidat de gândul că în acel loc şi-a văzut pentru ultima dată stăpânul şi că, dacă nu a apărut până acum, probabil o va face cât de curând.

Dacă ți-a plăcut articolul, DISTRIBUIE și pentru prietenii tăi!

Publicitate

Un LIKE paginii noastre ar fi minunat. Mulțumim!

Publicitate
x

Check Also

Viaţa Principesei Margareta: de ce nu au vrut elveţienii să-i scrie pe certificatul de naştere numele „de România“

De ce nu au vrut autorităţile elveţiene să înscrie în certificatul de naştere al Principesei ...