Femeia şi copilul scăpaţi de la moarte în Mangalia au fugit printre umbrele în timp ce salvatorul lor se îneca. Salvamar: „Aşa se întâmplă în aproape toate cazurile“

Românii continuă să intre în apă la Marea Neagră atunci când salvamarii afişează steagul roşu. Chiar marţi, 8 august, un tânăr şi-a pierdut viaţa după ce a salvat o femeie care s-a aruncat în valurile uriaşe alături de copilul ei. „Adevărul“ a încercat să afle de la salvatorii de pe litoral de ce se încăpăţânează teribiliştii să ignore avertismentele care i-ar putea scăpa de la moarte.

Un tânăr a murit marţi, 8 august, după ce a salvat de la înec o femeie şi pe copilul acesteia, care intraseră în apa mării deşi salvamarii arboraseră steagul roşu care interzice scăldatul. Adrian Ciureanu avea 30 de ani, era din Argeş, satul Stroeşti, comuna Muşăteşti şi se afla la plajă cu soţia, cu o verişoară şi cu nepoţii acesteia.

Tragedia s-a petrecut pe plaja Laguna din Mangalia. Turistul a observat că femeia şi copilul care intraseră în apă se află în dificultate şi nu reuşesc să se întoarcă la mal, fiind acoperiţi de valurile mari. Deşi nu ştia să înoate prea bine, tânărul s-a aruncat în apă. A reuşit să-i prindă pe cei doi şi să-i ducă spre mal, unde i-au preluat salvamarii, dar forţa mării l-a tras înapoi.

Femeia salvată şi copilul ei au fugit

În ajutorul lui a sărit un salvamar care a reuşit să-i arunce un tub de salvare, numai că forţa apei a fost atât de puternică încât tânărul a scăpat tubul şi a fost înghiţit de valurile de peste doi metri înălţime. Trupul lui neînsufleţit a fost adus la mal abia miercuri dimineaţă, pe aceeaşi plajă. Femeia salvată şi copilul s-au făcut nevăzuţi, povesteşte Viorel Bara, şeful salvamarilor din Mangalia. „Aşa se întâmplă în aproape toate cazurile. Nu spun nici măcar «Mulţumesc!». Soţia băiatului stătea pe plajă şi plângea implorându-ne să-i salvăm soţul, deşi era evident că nu se mai poate face nimic, iar femeia salvată cu copilul au fugit printre umbrele“, a spus el.

Nu există nicio sancţiune

Salvatorul spune că se confruntă zilnic cu turişti teribilişti, care le ignoră sfaturile. „Oamenii mei merg la pas prin apă ca să-i avertizeze pe turişti că este pericol de înec. Toţi ne ignoră“, a adăugat Viorel Bara.

Legislaţia care reglementează activitatea salvamarilor este permisivă în privinţa teribiliştilor. „Noi, de fapt, nu avem o lege, avem nişte normative. Până nu se vor hotărî nişte sancţiuni drastice, lucrurile nu se vor schimba pe litoral. În trei luni, avem mai mulţi înecaţi decât morţi în războiul din fosta Iugoslavie. Nimeni nu respectă nimic. Românii noştri sunt foarte cuminţei afară, dar când vin în ţară încalcă toate legile“, a declarat, pentru „Adevărul“, Vasile Borteş, şeful salvamarilor din sudul litoralului.

Părinţi iresponsabili

Inconştienţa turiştilor merge atât de departe, încât îşi expun şi copiii la pericolul de înec. „Părinţii sunt total iresponsabili. Îşi lasă copiii pe valurile acestea mari doar pentru ca cei de acasă să vadă cât de viteji sunt ei“, adaugă revoltat salvamarul.

O altă tragedie s-a petrecut în dimineaţa zilei de miercuri, 8 august, în staţiunea Jupiter. Un turist de 45 de ani din Craiova a murit înecat după ce a ignorat, la rândul lui, steagul roşu arborat de salvamari, semn că scăldatul este interzis.

Salvamarul aflat pe plajă povesteşte că turistul care intrase în apă era în ultima zi de concediu. Soţia lui, care rămăsese pe nisip, îi făcea fotografii. Aşa se face că femeia a imortalizat şi momentul în care bărbatul a fost înghiţit de valuri.

Şeful salvamarilor din sudul litoralului ne spune stupefiat că, în timp ce salvamarii şi scafandrii Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Dobrogea scoteau din apă trupul bărbatului de 45 de ani, la mică distanţă alţi turişti făceau baie în mare deşi steagul roşu era arborat.

Şi în staţiunea Eforie Nord, şapte persoane aflate în pericol de înec au fost salvate luni seară de pompieri sau au ieşit din apă cu ajutorul altor persoane. Şase dintre acestea au fost asistate medical atunci când au ajuns la mal, iar un bărbat a refuzat să-i fie verificată starea de sănătate şi a fugit. De la începutul sezonului estival, 18 persoane au murit înecate pe litoralul românesc.

Semnificaţie steagurile afişate de salvamari

De trei zile, în majoritatea staţiunilor din sudul litoralului salvamarii au arborat steagul roşu deoarece valurile mării sunt mari, iar riscul de înec este uriaş. Conform serviciului de salvamari de pe litoralul Mării Negre, turiştii trebuie să fie atenţi la steagul arborat pe plajă. Steagul roşu şi galben înseamnă că plaja este supravegheată de un salvamar. Apariţia steagului galben înseamnă că există risc de înec şi că în apă pot intra doar înotătorii experimentaţi. Dacă se arborează steagul roşu, scăldatul este interzis. De asemenea, turiştii trebuie să fie atenţi şi să nu lase copiii nesupravegheaţi atunci când intră în apă. Nu trebuie să facem baie imediat după ce am mâncat deoarece exista riscul să ni se facă rău. Dacă simţim că pierdem controlul şi nu ne putem întoarce la mal, trebuie să solicităm urgent ajutorul altor persoane.

Mitul care ucide: liniştea şi calmul înşelător al înecului sau cum mor copiii lângă părinţi

În mai mult de jumătate din cazurile de deces prin înec la copii, părinţii sunt la câţiva metri distanţă, fără să aibă idee că victima moare lângă ei. Şi asta pentru că nu ştiu la ce să se uite, conduşi de prejudecată că înecul este violent, gălăgios şi evident.

Odată ce se dă startul sezonului cald, numărul dramelor creşte semnificativ, în special în zonele de litoral. Autorul Mario Vittone a sesizat, pentru slate.com, cauza principală a accidentelor tragice de acest fel şi a semnalat toate greşelile pe care oamenii le fac, începând de la prejudecata despre cum arată înecul.

„Noul salvamar a sărit de pe ponton direct în apă, îmbrăcat fiind. Avea privirea aţintită direct către victimă şi înota către un cuplu care se afla în raza lui. «Cred că are impresia că te îneci», îi spune soţul soţiei sale. Cei doi se stropiseră şi se jucaseră în apă, ţipând, iar acum stăteau într-un loc în care apa le ajungea până la bărbie. «Suntem bine, ce naiba face?», se miră soţia, uitându-se la salvamarul care înota direct către ei cu viteză. «Suntem bine», ţipă soţul către salvamar, încercând să-l oprească din demersul său, moment în care acesta i-a răspuns «Mişcă!», înotând printre cei doi. La nici trei metri de cei doi soţi se îneca fiica cuplului. Scoasă la suprafaţă, micuţa a izbucnit în plâns şi şi-a strigat tatăl”, scrie Mario Vittone, autor specializat pe probleme legate de înec.

Cum a ştiut salvamarul, aflat la 20 de metri de copil, când tatăl nu şi-a dat seama, înotând chiar lângă fetiţă? Pentru că înecul nu este violent, nu este strigătul după ajutor la care oamenii se aşteaptă. Salvamarul este instruit să detecteze semnalele de alarmă, cu totul altele decât cele pe care le ştiu majoritatea oamenilor. Anii de experienţă îi învaţă pe salvamari cum încep astfel de tragedii, în timp ce părinţii văd la televizor cu totul altceva.

„Dacă îţi petreci timp în sau pe lângă apă, atunci ar trebui să ştii după ce să te uiţi. Până în momentul în care fetiţa nu a strigat după tată, odată salvată, ea nu a spus niciun cuvânt, nu a cerut ajutor. Pentru că nu avea cum. Iar majoritatea nu ştie asta. Înecul este înşelător de liniştit. Fluturarea mâinilor, stropirea şi strigarea după ajutor în mod dramatic, aşa cum vedem la televizor, este rar întâlnită în realitate”, scrie Vittone, în încercarea de a mări gradul de conştientizare al riscului care planează asupra tuturor.

Răspunsul instinctiv la înot, intitulat aşa de Francesco A., este ceea ce oamenii fac pentru a evita sufocarea în apă. În realitate, când o persoană se îneacă, nu au loc foarte multe mişcări, nu stropeşte şi nici nu ţipă. Şi pentru a înţelege cât de dramatică este situaţia, Vittone menţionează că este a doua cauză a morţilor accidentale la copiii de până în 15 ani, după decesele provocate de vehicule. Peste jumătate din cazuri s-au întâmplat în apropierea părinţilor sau a adulţilor. „În unele cazuri, adulţii au privit direct către victimă, fără să aibă habar de ce se întâmplă”, scria medicul Pia, într-o revistă de specialitate.

„Exceptând cazuri rare, oamenii care se îneacă nu sunt în stare, fizic, să strige după ajutor. Sistemul respirator este menit pentru respiraţie. Vorbirea este secundară. Respiraţia trebuie să aibă loc înainte de acţiunea în sine de a vorbi”, explică Pia.

Gurile oamenilor care se îneacă se scufundă alternativ şi reapar la suprafaţa apei. Nu stau îndeajuns de mult la suprafaţa pentru a expira, inspira şi striga după ajutor. Tot ce apucă să facă este să respire, până încep să se scufunde la loc.

Oamenii care se îneacă nu pot face cu mâna pentru a semnala că au nevoie de ajutor. Instinctul îi obligă să-şi întindă braţele lateral şi să apese pe suprafaţa apei, ceea ce permite corpului să se ridice la suprafaţă îndeajuns cât să respire pe gură.

În timpul răspunsului instinctiv la înot, oamenii nu-şi pot controla voluntar mişcările braţelor. Fiziologic, oamenii care se îneacă şi care se luptă să rămână la suprafaţa apei nu pot opri înecul în timpul în care realizează mişcări voluntare care să semnaleze că au nevoie de ajutor. „Dacă nu este salvat la timp, omul care se îneacă poate rămâne la suprafaţa între 20 şi 60 de secunde”, spune Pia.

Acest lucru nu înseamnă că o persoană care ţipă şi face valuri în jurul ei nu are nevoie de ajutor, ci doar că experimentează stresul acvatic şi nu înecul. Acesta nu durează mult, dar, spre deosebire de înec, victimele participă la salvarea lor.

Semnele care anunţă înecul

  • Capul ţinut în apă, cu gura la nivelul apei
  • Capul ţinut într-o parte, cu gura deschisă
  • Ochii sticloşi, incapabili să se concentreze
  • Ochi închişi
  • Păr peste frunte sau ochi
  • Nefolosirea picioarelor pe verticală
  • Hiperventilaţie şi gâfâială
  • Încercarea de a înota într-o direcţie anume, dar fără progres
  • Încercarea de a se întoarce pe spate
  • Pare că urcă o scară invizibilă

„Dacă totul pare OK, nu fi sigur. Cel mai comun indicator că cineva se îneacă este faptul că nu arată ca şi cum s-ar îneca. Ar putea arăta ca şi cum încearcă apa. O cale să fii sigur este să întrebi dacă este bine. Dacă primeşte răspuns, înseamnă că sunt bine. Dacă nu, ai mai puţin de 30 de secunde să faci ceva. Iar părinţii trebuie să mai ţină cont de un aspect: copiii care se joacă în apă sunt gălăgioşi. Când se face linişte, află de ce”, este sfatul final al lui Mario Vittone.

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să DISTRIBUI și pentru prietenii tăi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *