El din Germania, eu din România, a fost doar o relație de câteva zile la Costinești. Eu m-am măritat între timp, dar după 2 ani soțul meu a murit. Ce s-a întâmplat după evenimentul nefericit mi-a dat toată viața peste cap.” Incredibil ce-a descoperit femeia tocmai despre bărbatul cu care a fost la mare în urmă cu mult timp înainte de a se căsători și rămâne văduvă

Publicitate

În vara în care l-am cunoscut pe Toma, nu m-am gândit o clipă că noi doi suntem sortiți unul altuia, deși el, la despărțire, mi-a zis că va face imposibilul ca noi doi sa trăim fericiți până la adânci bătrâneți! Așa a fost…

Publicitate

Ce înseamnă o promisiune? în principiu, să-ți ții cuvântul. Când suntem tineri, nu prea ne pasă dacă ducem la bun sfârșit angajamentele. Trecem ușor peste ele. Odată cu vârsta însă, le numărăm ca pe zilele cu ploaie, în verile însetate. Cred că asta ne face să îmbătrânim – realizăm că puțini oameni sunt serioși pe lumea asta. Același lucru îl credeam și eu într-o vară despre care am să scriu cum am să pot eu mai frumos în rândurile acestei confesiuni.

Era pe vremea lui Ceaușescu, aveam bilet la mare cumpărat prin sindicat, cum era pe atunci. Am riscat și am plecat singură la Costinești, chiar dacă ai mei m-au bătut la cap cu diverse baliverne – ba că se iau golanii de mine, ba că e periculos, ba că bla, bla, bla. La 28 de ani, nu prea iei în calcul pericolul. A fost vara în care l-am cunoscut pe Toma, frumos ca un zeu născut parcă din spumele Mării Negre, deși numai zeițele se trag de-aici. Ce mai, nebunie curată! Nu mi-am făcut speranțe prea mari… Nu am mizat pe o continuare a relației, după terminarea concediului. Trăisem intens clipele și mi-am zis că-mi voi vedea de viața mea mai departe… fără Toma.

Publicitate

Când îmi spunea ce îmi spunea mă uitam la el ca la un actor din filmele romantice.

— Izabela, voi face imposibilul și voi veni să te iau la mine! mi-a zis brusc iubitul meu de-o vară, cu două zile înainte de a mă pregăti de plecare.

— La tine? Unde? Ce vrei să spui? l-am întrebat, nedumerită.
— Am o mărturisire de făcut… Trebuie să juri că nu mai vorbești cu nimeni!

— Nu! Doar dacă nu ai omorât pe cineva, știu eu…

— Nu, nu e vorba de asta. Eu vreau să plec în Germania!

— Vorbești aiurea! E imposibil, doar știi prea bine…

Publicitate

⬇Citește articolul pe pagina următoare⬇

Publicitate
x

Check Also

O damă de companie cară mereu ceva într-o geantă. Ce le face clienților

De parcă nu era de ajuns că damele de companie și-au stabilit cartierul general în ...